Sa-mi trag ponoasele!

Cu multi ani in urma, pe cand purecii se potcoveau cu 99 de ocale iar activistii umblau la liber printre oameni, imi placea sportul. Un tanar cu intiativa, m-as denumii, un tanar cu pofta imensa de a-si intrece limitele si pentru ca hormonii colcaiau iar pe vremea lui ceausescu era mai greu sa-ti incepi viata sexuyala mai devreme de 20 de ani, practicam sport. Nu de performanta, ci doar pentru trecerea timpului si petrecerea cu prietenii. Pana pe la 18 ani am trecut pe la trei sporturi si doua stadioane, am fost cu tentativa de fotbal la Farul Constanta, apoi cu succes de varf de atac la Portul Constanta, cand am vazut ca nu-s talentat am trecut pe sporturi de saltea, volei si lupte.

Dupa anul 1989, anul marii schisme ideologice, am renunat la multe in favoarea unei tehnici de imbunatatire a imaginii, culturismul. Aveam niste muschii de ma pupam toata ziua pe ei. Finalul vietii sportive a fost apoteotic. Am desfasurat tot trupul meu in cele 4 directii, se intindea, se latea si se arunca de la balcon. Aveam un talent inascut sa iau picioare-n gura si sa cad lat. Dar toate aveau un nume. Karate! Dar si un sfarsit. Dupa doua luni, am descoperit ca oasele mijlocului meu sunt mai sensibile ca o virgina pe marginea unui  vulcan. Am tipat de dureri  iar diagnosticului medicului sportiv a rasunat ca un cutit infipt in carne vie. Hernie de disc.

Am plans, am tanjit, am apostrofat pe cineva sus care cica ma iubea, am strans din dinti si am lasat sportul privindu-l ca o amintire. Aveam doar 19 ani si aveam toata viata-n fata.

Acum , la 44 de ani, privesc inapoi cu manie, ca nu am continuat sa  gasesc solutii. As vrea sa mai alerg, sa zburd, da’ e atat de placut sa stai pe scaun si sa scrii cuvinte. Apoi sa razi de ce scrii.

Ce-mi doresc zilele astea!? Sa alerg, sa-mi regasesc vitalitatea tineretii, sa zburd liber printre tramvaie si metrou. Cum doar in Bucuresti gasesc  metrou, ma trage ata sa trag o fuga sa alerg. Ciudat! Cica exista un maraton. Nu ca as alerga ca disperatu 42 km, dar’ doar pentru placerea vietii dincolo de monitor. Bucuresti maraton.  Traseul seamana cu un pistol de vopsit 🙂

harta-bucuresti-semi-maraton-2015

Iar traseul asta  se  suprapune cu metroul.harta-bucuresti-maraton-2015

Iar asta e pentru oamenii ca mine, cu zgarda pusa si frana trasa in cerc, sa nu ne obosim prea mult.

popular-race-bucuresti-maraton-2015

Citisem undeva ca in lume sunt in jur de 500 de maratoane anual. Faceti sport!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s