Protocol

Agentul sef Bobodica intra in  camera inferioara unde stateau agentul Plutarh si agentul Geraldo  picior peste picior tragand de zor din niste tarabuce primite in dar de la ultima razie facuta printre vanzatorii de artificii contrafacute.
In secunda doi sarira in picioare si   incercand sa impreastie mireasma trabucelor. Salutara regulamentar.In spatele agentului sef Bobodica, Vasilica radea pe infundate si nu se putuse sa se abtina de la a hohoti cand cand il vazu pe agentul Geraldo stingand trabucul cu piciorul gol. Un tipat acompanie zbaterea agentului si se lasa cu maica-sa si multe din neamuri. Agentul Plutarh ramasese stana de paiatra desi pe fata lui se putea citi uimirea si mirarea. Seful nu prea cobora aici, la camera inferioara, mai ales insotit de Vasilica.
Vasilca era un  zdrahon de femeie, venita de prin clisurile Dunarii. Se maritase de tanara, ca la 16 ani arata ca de 26 si umblau pescarii lipoveni dupa  ea care mai de care sa o prinda in plasa. In final ii ceda lui Igor Nazdravan, cu care avea sa faca si doi copii. Dupa vreo 4 ani de la casatorie, lui Igor i se pusese pata pe oras, asa ca vandu barca si toate cele si se muta cu nevasta cu tot la oras. In doi ani, vasilica schimba trei orase si 4 cartiere, ca era nehotarat Igor.
Intrun final, satula sa tot stea cu bagajele la usa, vasila pusese piciorul in prag. Si cum piciorul Vasilicai cantarea o tona, Igor se vazu nevoit sa asculte de ea. Mai ales ca Vasilica era insarcinata cu al doilea copil. A iesit un baietandru blond, cu ochii albastrii ca a lu’ ma-sa. Iar igor isi gasise un post de taximetrist, plimband turistii prin locuri de care nici el nu auzise.Azi  Vasilica Nazdravan, isi serba ziua. Implinea 36 de ani. Da’ multi nu-i dadeau mai mult de 45. Se gandise sa le faca cinste, se aranjase, isi pusese rochia cu floricele pe care i-a facut-o cadou Igor, in putinele lui momente cand dadea pe acasa. Ca de cand se facuse taximetrist, petrecea prea putin acasa. Venea in fuga, faceau dragoste si el  fugea ca are o comanda.  Cateodata ducea dorul Dunarii, al stafuraisului si clipelor cand se lasa alergata de Igor cu barca.
Acum insa tinea in mana o tava, cu doua cesti din care se scurgeau spre cer aburi. Ar fi vrut sa fie mai mult decat o cafea, ar fi vrut sa fie sarutata de agentul Plutarh, ca-l placea asa zanatic cum era.
Puse tava pe masa, isi aranja rochita si clipoci din sprancene: E ziua mea!!
Cei doi mai ca tabarara pe ea, sa-i spuna la multi ani si sa o sarute. Era momentul ei. Era momentul cand se simtea cu adevarat apreciata si-l savura cateva zile.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s