Clementin si Cleopatra

Clementin este un băiat sărac. Sau cel puţin aşa s-a născut. Nici părinţii lui nu au avut norocul să se nască sub o stea norocoasă. Toată viaţa s-au străduit să-i ofere lui Clementin un minim necesar. O căruţă, un grajd pentru poneiul lui şi poate o căsuţă în fundul curţii pentru viitoarea lui mireasă. Clementin avea 24 de ani când a cunoscut-o pe Cleopatra. Se mutase de curând în sat, venită de la oraş pe motiv de părinţi dornici să-şi regăsească rădăcinile şi să resimtă chemarea naturii.. Trei zile a bocit Cleopatra în faţa televizorului plat de 102 cm deschis pe un maraton cu Suleiman Magnificientul, trei zile de jale cu rugăminţi să se mute doar ei că ea poate să rămână la mătuşa Varvara, o doamnă din centrul istoric şi dezvoltat al oraşului.
Dar părinţii Cleopatrei au rămas neînduplecaţi, se vor muta la ţară.
Ziua în care Clementin a zărit-o pentru prima dată pe Cleopatra, este demnă de a fi menţionată. În sat, pe lângă cele clădiri omeneşti de luat în seamă, biserica, poliţia şi cârciuma, la doi paşi de clopotniţă ce anunţa enoriaşi că-i timpul să mai lase sapele, se înălţase o cocioabă dereticată de unu’ ce-şi zicea Zanet. Cocioba şi-o intitulase din lipsa de inspiratie, „La Zanet”. În ea puteai intra în lumea virtuală, că-şi cumpărase două calculatoare şi le închiria cu ora doritorilor de lume virtuală.
În ziua aia, Clementin vroia să caute pe net metode de implantare a răsadurilor de roşii în mediu steril cu variaţiuni genetice şi când ajunse la intrare, Zanet îl oprise cu o palmă pusă în piept:
– Stoi Clementin. E ocupat boy!
La primul este o domnişoară tânără, zveltă ce-şi ascute degetele pe tastatura tot vorbind cu o altă domniţă, că aşa se vede de la mine de la pupitru.
– Păi şi la celălalt?!
– E popa Desdemon. E la level 6 la Final Fantasy. Tocmai îl bate măr pe Takahiro Sakurai. E supărat şi se descarcă.
– De ce e supărat?
– Păi a vrut să ţină slujba de pomenire pentru unii morti cu duhul. Da’ cum începea să pslameze primele acorduri, cum suna telefonul de la centru să se oprească. A tot zis el că-i păcat, ca oameni sunt oameni, dar cică aia de la centru au ordine să nu iasă în evidenţă. Aşa că Desdemon a bătut toată ziua toaca în semn de protest. Acum îşi închipuie că se bate cu cei de la centru şi cât de supărat îl văd, termina toate nivelele în câteva minute. Mai stai olecuţă, că nu mai are mult. E la level 8 deja.
Zanet era ca o sursă inepuizabilă de informaţii, ca un sfântul google la ţară. Când apuca să închirieze calculatoarele câte o oră două, se retrăgea la cârciumă, ce era la trei paşi şi două coate distanţă, aşa cum îi plăcea lui să zică. Se făcea că-şi lua de băut şi stătea cu urechile ciulite la cei ce dădeau la băutură tot ce ştiau. Aflase multe dar le ţinea pentru el, cât crede de cuviinţă.
Popa Desdemon îşi terminase exhibiţia cu Final Fantasy şi ieşea cu un zâmbet triumfător din cocioabă. Era fericit, că undeva Dumnezeu îl iertase pentru aproape toate păcatele, mai ales cel în care era implicată şi Vasilică, șefa de cadre din Primărie.
Clementin îl salută respectuos cu o plecaciune senila dar Desdemon era prea virtual ca să-l recunoască, plus își îmbibase trupul cu nişte aghiasma înainte de lupta din virtual, să aibă curaj si vigoare.
De cum intră în cocioabă, Clementin simţi în aer un damf de atracţie. Poţiunea nr. 5 din Chanel sau damful de orăşeancă al domnişoarei ce stătea aplecată asupra tastaturii, era ceva ce-l făcea să stăruie asupra ei. Îi privi din spate părul strâns într-o codiţă de câţiva centimetrii, puţin blond aşa cum reieşea din semiîntunericul cocioabei şi cu răvăşitele şuviţe omniprezente pe tâmplă.
– Ce faci perversule? Te holbezi la mine şi te masturbezi mental?! Explodă Cleopatra!
Din visarea în care intrase Clementin, era aproape inconştient, părând că trăieşte fiecare cuvinţel al domnişoarei, nu auzise decat „mental”.
– Eu… nu. Admiram… se fâstâcii… Admiram frumuseţea şi parfumul…
– Dacă doar admirai, e bine. Poti sa continui.
Cleopatra tasta ceva la tastatură. Din unghiul în care intrase, Clementin apuca să vadă locul în care tastă, o comunitate fitoasă de pe Fcebook. Un mesaj proaspăt tocmai apăru pe monitor. Înţelese repede ca domnişoara discuta cu cineva despre ce se întâmplă mai devreme, ca mesajul era cam aşa „Un dobitoc stă în spatele meu şi mă miroase. Ce să fac? Viaţa mea este aproape distrusă! Locul asta imi da fiori in suvite!”
Din partea cealaltă a monitorului, răspunsul nu se lăsă aşteptat „E bine făcut dobitocul măcar?!'”
Un alt mesaj aparu pe ecran.”De cât timp se manifestă această modalitate de gestionare de care eşti nemulţumită?” „Cel puţin mai am acest acces la net, ceea ce nu credeam că o să am la aceşti ţărani . Am văzut de curând ceva ce mi-a atras atenţia, o rochie ca o pijama”
Clementin citi în fugă şi simţi cum îl trec o mie de străfulgerări când domnişoara se întoarse spre el mimând un  zâmbet:
– Je mapel Cleopatra. E tu?
– Io sunt Clementin, paysan d-aci, din Tipalau.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Clementin si Cleopatra

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 12. Trăiește cu eleganță!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s