Jurnal de casa. Vecina

Ascult Prince, sau sex simbol cu semne aiurea, si ma tot gandesc la uichendul ce a trecut. A trecut asa, fara sa-mi dau seama de parca s-a ascuns cu totul in negura timpului. Mi se pare cateodata ca timpul rasare doar la cei cu curaj de a-l folosii la maxim.
Dar in loc sa lenevesc asa cum se cade sa se intample in uichend, cu piciorul pe un razem si cu ochii bulbucati la filmele ce asteapta sa fie vizionate,  uichendul acesta a adus o boare de neprevazut si incitare ce m-au facut sa redimensionez uichendul.
De sambata demeneata de pe la 10, pe cand soarele sa straduia sa-si aduca aportul la caldura din suflet, un zgomot imperceptibil initial, tot incerca sa-si faca loc printre ciripituri de toamna tarzie. Printre geamuri si prin locasuri de el stiut, zgomotul se mula pe urechea mea facand sa-mi creasca iritarea. Dupa 5 minute devenise un barait ca o bormasina ce da gauri in fier, cu scrilejituri si scartaituri  diafane.
Dupa numarul de rotatii pe minut si vibratia ce o transmitea, am recunoscut, drept, cu greu intital, o bormasina Makita HR1830 – ciocan rotopercutor. Era ca incantare tarzie, precum toamna prin care treceam, sa-i aud bataile rotorului disecand material.
Apoi s-a oprit. Habar nu aveam daca era bine sau rau, ma obisnuisem cu zgomotul si imi lipsea vibratia asa cum ii lipseste unui narcoman injectia de placebo.
Linistea devenise aproape apasatoare si eram sa nu-i bag in seama in timp ce priveam din balcon  nervos la doi lucratori ce turnau smoala pe acoperisul blocului vecin. Insa nici acum nu mi-am dat seama ce puteau sa faca acolo sus cu o motocositoare.
Cea mai plauzibila explicatie era ca a crescut iarba pe bloc.
Cand sa intru in casa, un zgomot de avion de mic litraj mi-a captat atentia. Se invartea in cerc dedesubtul celor cativa nori si cara in urma lui o plancarta de carpa, ca acelea cu Nutline de asta vara de pe plaja. Pe carpa scris cu litere stacojii GTools iar pilotul cand trecu prin dreptul meu zambii si arunca niste cojjii de seminte din carlinga. Ramase de asta vara.
Dupa vreo 10 minute zgomotul reaparu. Eram bucuros doar din perspectiva mesterului din mine, invidios pe scule. De data asta insa zgomotul  se intarii. Plus ca se asezona cu un alt zgomot, semn ca o echipa intreaga mesterea de zor.
Am recunoscut cu greu, printre atatea distorsiunii, un solo al unei scule electrice implacabile, o adevarata masinarie de arta ce transforma lemnul in decoratiuni, motofierastrau.
In sinea mea radeam , mai trebuia divagatia  creata de un fierestrau unghiular si aveam parte de o simfonie. Sau macar de arie.
Savuram alaturi de cana de cafea, zgomotul ce incinse mesterul din mine si miscam mana ca si cum as gaurii. Impingeam aerul si plimbam palma peste formele lemnului pregatit sa primeasca muscatura fierastraului.
Dar totul nu dura decat cateva zeci de mninute. O plangere jalnica de masina de slefuit sctrica armonia. Totul se transforma in zgomot de fond, pe motiv ca masina gemea de parca iesise la pensie si se straduia sa arate ca mai poate…..vruuum…vruum. Adica nu era un Vruum Vruum ci o palida rezonanta a ce ar fi putut fi.
Eram un car de nervi pentru ca imi stricase auditia asa ca am iesit pe casa scarii in cautarea a ceea ce mi-a desfatat auzul. La doi pasi de mine, in diagonala sufletului, zgomotul crestea in intensitate. Mi-am facut curaj, stiind ca acolo sta o vecina singura, de ceva timp si orice bataie la usa trebuia bine argumentata. Am batut.
Dupa cateva secunde de asteptare, usa s-a deschis iar in prag aparu vecina. O blonda natur cu ochii  migdalati cat cepele si sanii scosi parca la mezat. Intr-o mana tinea un  rotopercutor iar in cealalta un fierastrau unghiular. Pe buze se lafaia o tigara pe jumatate arsa si purta un sortulet albastru, doar un sortulet albastru ce cu greu reusea sa-i acopere frumusetea sanilor.
Am fost atat de coplestit de imagine incat am uitat de ce  batusem la usa ei.
Ce chestie, d-abia azi mi-a trecut prin minte sa ma gandesc la un fapt marunt: cum mi-a deschis usa!?

Pentru SuperBlog2015

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Jurnal de casa. Vecina

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, și tu poți fi un meșter priceput!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s