Trabantul

Am un Trabant. O minune de masina, un comunism perfect pentru gloata omenirii. Ceea ce este important este ca mi-am bagat airbaguri. 5. Pe fiecare usa si pe volan. Din niste chiloti mai vechii ai soacra-mii, impreganti cu  plastic.
Imi place sa ies cu ea la plimbare, sa cutreier stradutele inguste ale orasului vechi, sa descopar locuri mai greu accesibile.
Se descurca, intra pe toate aleile si nu-i este frica de nimic. E curajoasa mititica. O alint mititica pentru ca e mai micuta decat o Dacie. Dar are ceva al ei ce ma face sa revin de fiecare data pe scaunul soferului.
Cand nu am timp sa ies, intru in garaj,  ma pun pe scaun si ma prefac pe strada, cu viteza, fac jaloane printre masinile de firma, le depasesc zambind si  salut masina politiei cu degetul ridicat.
Ieri am avut pofta de tara. Mi-era pofta sa simt aerul de tara in nari, sa simt cum ridic praful in urma mea, cum intra nestingherit pe geamul ce nu se ridica.
Din pacate, la intoarcere, chiar cand eram sa intru in oras, mi s-a-ntamplat o chestie. O domnisoara mi-a facut cu mana. Binevoitor am oprit masina in dreptul ei si am intrebat-o unde merge. Mi-a raspuns sagalnic, privind masina cu un aer de expert, ca merge unde vreau eu, numai sa o las sa priveasca Trabantul din interior,  de pe bancheta din spate, ca nu a mai vazut asa  aratare. Auzise de ele, dar nu credea ca exista.
Oprisem motorul sa pot discuta cu domnisoara in liniste, sa ne putem intelege , dar cand am vrut sa pornesc motorul si sa plecam,  in loc de miscare am primit din partea motorului un sfaaar si un caaaaar.  Priveam ingandurat pe parbriz si incercam sa salvez situatia zambind catre domnisoara:- Nu va faceti griji, plecam imediat. Doar putin s-o incalzesc.
– Ihi……asa ziceti toti.
Tot rasuceam cheia in contact in speranta ca motorul va incepe sa hurducaie caraoseria, dar nu primeam decat un sfaaar prelung, ca o zgariere de timpan.
– Poate s-a inecat. Imi spune domnisoara.
– Nu cred, am dereticat-o in aceasta dimineata, aspalat-o, am sters-o si apoi i-am aplicat un strat consistent de ceara, sa staluceasca.
– Benzina aveti?
-Nu-i problema, mai am o canistra de zece litrii in  portbagaj. Daca vreti, va arat.
-Lasati, nu-i nevoie, va cred pe cuvant. Sa nu fie de la baterie. O fi murit si ea, la cum arata masina, s-a speriat.
-Cum adica de la baterie!? Cum sa moara bateria!!? Bateriile nu mor, ca doar nu sunt fiinte.
-Auzi bre nene, oi fi io curva, dar asta nu inseamna ca nu ma pricep la masini. Ai bateria in moarte clinica.
Am bulbucat ochii spre ea uimit de cunostintele ei mecanice.
-Pai si ii facem pomana, chemam popa sa-i citeasca ultimul drum!? Ca eu nu prea am bani sa-i platesc inmormantarea
De data asta fu randul ei sa priveasca spre mine cu ochii bulbucati.
– Unu si cu una fac doua. Ori te hotarasti sa ma asa ori chem pe cineva care te scoate din rahat? Cum vrei? Ca  io cunosc  niste baieti foarte amabili.
– Cum adica…amabili!?
– Pai sunt in stare baietii sa vina unde esti si sa te ajute la orice ora. Doar un telefon sa dau, si te trezesti cu ei pe cap. Ba mai mult, vin si cu baterie auto noua, ti-o schimba, ti-o monteaza, ti-o verifica si te si mangaie pe cap.
– Si cu aia moarta ce facem??
– O iau baietii astia de la magazin acumulatori auto si o resusciteaza.
Vrei sa asteptam impreuna in masina pana vin baietii amabili!? 🙂

Pentru SuperBlog2015

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s