Clementin si Cleopatra- Deux

Pentru că a plăcut-o foarte tare pe Cleopatra la prima lor vedenie, Clementin fu cuprins de fiorul nestăvilit al bărbatului ce-şi doreşte o întemeiere.
Stătu mult timp în cumpănă dacă să o ceară sau nu de soţie pe fiţoasa orăşeancă ce-i zdruncinase sensul vieţii. Dacă până deunăzi viaţa pentru el însemna petrecerea timpului între gardul de stuf al grădinii lui printre nuferi, animale şi flori de cais pe de-o parte şi relaţia platonică din virtual cu un profil ce se intitula zdrahoanca_năzdravană, acum era în pragul de a reconsidera acest sens. Privea spre viitor şi zâmbea. Era zâmbetul unui om ce vedea dincolo de faţada femeii reci ca o crustă de gheaţă în miez de iarnă, ce vedea frumuseţea interioară adânc ascunsă printre picături de crez… Oau! Îşi zise, ce face iubirea din mine! Mă filozofează.
– Cleopatro, se aşeză în genunchi când rostii aceste cuvinte, ai vrea să faci parte din viitorul meu?
– Ma’ ţărane, de unde îţi zbughii ţie ideea că aş avea ceva sentimente faţă de zdruncinătura ta de faţă? Tu chiar nu vezi că visul meu este altul, că visăm în culori diferite? Ce ţi-ai închipuit tu, că dacă mă vezi zilnic aici în virtual, la Zanet şi că dacă-mi oferi zilnic locul tău cu zâmbetul ăla tâmp cu tot, mă cucereşti?
Apăi afla ma’ virtualule, că unui bărbat îi trebuie mult mai multă minte ca să mă ceară şi mult mai multă dorinţa să mă îndrăgostesc de el. Aşa că ia-ţi d-aci piatra asta strălucitoare ce tot o fâţâi în faţa mea şi precis o să spui că este preţioasă, că ai găsit-o în curte în timp ce săpai pentru o toaletă nouă, că nu mă impresionează.
Clementin o privi hămesit de iubire şi nici măcar jumătate din tirada ei nu o auzise. Era absorbit sadea de ochii ei jucăuşi ce se roteau în toate direcţiile când era puţin nervoasă iar părul se amestecă galant cu genele de ziceai că-s din acelaşi aluat. O privi, îi privi obraji îmbujoraţi ieşind din cotidian prin maxilar, îi privi umeri decoltaţi şi se pierdu în linia lor, îi observă cu un gest tandru sânii cum îi tresăltau la fiecare frază alambicată şi îi vedea aplecaţi asupra răsadurilor de morcovi din grădina lui, îi studie cu ochii mijiţi fundul ce stătea să explodeze din fustă scurtă purtată în acea zi şi se bucură că un copil de tot.
Însă atunci când îi atinse dosul palmei, simţi zbârcituri, riduri de cratere pe lună, adâncituri de zgripţuroaica.
Un gând târziu îi se strecură printre gândurile despre ea.
– Dacă te scap de pielea asta de dinozaur, o să fi soţia mea măcar câteva zile? De probă.
Mă bălăceam azi pi net şi o reclamă redudantă îmi scăpără imaginaţia. Nu era cine ştie ce pentru mine ca bărbat, deşi între noi fie vorba, am nişte săpăligi sănătoase aici , îşi arată palmele către ea, dar erau nişte fătuci tare dulci  de făceau reclamă   la nişte creme care cică-ţi făceau piele de pe mâini mai fine ca pielea unui fund de bebeluş.  Deci ce zici?
– Arză-te-ar focul să te ardă de libidinos, mânca-te-ar puricii să te roadă şi să cazi în groapa aia ce ai făcut-o în fundul curţii, că eu cu tine nu mă mărit! Nici măcar pentru 5000 de produse de-astea de cremă antirid și fermitate. Nici dacă m-ar face frumoasa frumoaselor şi m-ar invidia o lume întrega ce piele fină am… Auzi ma’ Clementine, poţi să faci şi comenzi online?

 

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Clementin si Cleopatra- Deux

  1. Pingback: Superblog de la A la Z… Episodul 3 | Una-alta cu Costică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s