Cererea

„Pentriu ca sa nu ramaie si anul acesta repetent la capitolul branza carpatina, nenea Delaco, adica Toni Delaco pentru prietenii apropiati si fanii de branza mucegaita, s-a gandit sa testeze piata romaneasca intr-o forma inedita: vanzarea prin email.”
Exact la domnul Goe se gandea Clemetin cand isi privii viitoarea nevasta.
In deplinatatea faxultatilor ei, Cleopatra cazuta intr-un somn adanc precum adormita din padure, zisese „da” la cererea in casatorie a lui Clementin. Era putin bulversata de reactia ei, crezuse mereu ca se va marita intr-una din insulele exotice de care tot auzea, Bahamas, Tahoe, Agigea, ceruta in casatorie de vreun pletos cretulin cu par  cret pe piept, pe o plaja cu nisip fin la un apus oarecare de soare. Dar nu,  se trezise zicand da la doar o secunda dupa ce a fost ceruta, probabil satula sa tot astepte agigieanul sa o duca in brate printre palmieri.
Acum insa privea adancita intre ochii lui Clementin, aplecat pe un  genunchi si cu o mana-ntinsa cersind. Initial a crezut ca-i ceruse niste marunt dar cand scosese chetroiul stralucitor, se vedea deja mireasa perfecta. Ii privea ochii, avea doi asezati simetric fata de nas, cu sprancenele duse in extrem. La o adica putea sa spuna ca a fost fermecata de simetria lor si de negrul ca pana corbului din sprancene.
Isi continua privirea spre chipul celui ce va fi sotul ei, pentru ca deja spusese da. Gandea ca totusi nu-i chiar asa urat, nasul acvilin ii dadea un aer , grecesc, buzele destul de groase aveau sa-i tina de cald la batranete iar gatul si umerii de taran bine format ii dadeau o siguranta nemaintalnita la barbatii cu care se culcase.
Incercase sa priveasca mai jos de piept , mai jos de burta, dar pozitia in care inlemnise Clementin nu-i lasa loc decat de imaginatie si speranta.
Era pentru prima data cand raspunsese cu da la o asa intrebare si minunea era cu atat mai mare cu cat ca inca nu se culcase cu el.
Poate ca uneori atunci cand  il vedea ca o astepta la intrarea din „Zanet” se gandise cum ar fi sa fie sa se simta strapunsa de taranul belicos. Acum avea ocazia.
Se lasa ganditoare in plasa visurilor de luna de miere. Se vedea trantita  pe un sezlong la Mamaia sau chiar mai bine, pe un hamac legat de bananierii din Agigea. Dar privind la pietroiul din inel, o nestemata veritabila, se gandii ca nu prea i-au mai ramas bani de viitor.
Clementin trecu de socul raspunsului, isi pregatise cu minutiozitate  discursul de investire si luase in calcul si un refuz. Chiar daca nu credea in realitate, raspunsul Cleopatrei ii fu ca un dus rece. O iubea din intaiasi data cand ii zarii degetele pe tastatura de la Zanet si chiar daca prima impresie fu de orasanca infipta-n bat, ii placu. Acum se vedea in fata unui raspuns pozitiv si noroc de pachetul de branza Delaco din cealalta mana, luat in ipostaza ca va zice „nu” care l-a salvat de la ridicol. Ii impinse putin fortat inelul in deget apoi scotand din spate mana cealalta, exclama fericit ca scapase:
-Te fac cateva felii de branza?

 

Pentru SuperBlog2015

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cererea

  1. Multumim pentru articol si mult succes.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s