Nenea Relu 2

Seara se retragea spre casa. Nu era departe de plaja, pret de jumatate de ora de mers pe jos dar dupa o zi faimoasa, i se parea ca drumul este mai lung in fiecare seara.
Ii placea totusi sa zaboveasca pe aleea de dinainte de a intra in scara. Luminile orasului se odihneau in corona arborilor.  Ziua faceau umbra si tineau racoare iar spre seara pensionarii se strangeau si tineau sedinte de comitet punand tara la cale. Uneori orasul era transformat in  camp de batalii pentru opiniile lor.
Seara asta nu facea diferenta si-i intalni pe patru dintre ei, inclestandu-si protezele dentare intr-o dezbatere despre iminenta aparitie a eclipse de luna.
Ii lasa in mijlocul dezbaterii, si intra in casa, un apartament cu privirele indreptate spre mare, cu loc atat cat sa te simti bine. Usa de la intrare scartai a singuratate. Si-ar fi dorit ca macar un glas sa strige de bucurie ca cineva intra in casa. Un catel , un purcel, o pasare exotica sau chiar un sarpe constrictor. Dar il intampina doar lumina slaba a lampii de veghe din hol.
Calca cu grija peste parchet si-si lasa sandalele pline de nisip  langa pantofar,  un dulap plin cu incaltari din care jumatate erau sandale.
Isi  lasa privirea in jos privind la degetele ce se lafaiau libere pe parchet. II simtii totusi acea senzatie de plutire ce ti-o da un lucru nou.   In cele cateva zile de cand il pusese, inca nu reusise sa se bucure din plin de el. Acum insa isi propusese sa stea mai mult pe el.
Diego i-au spus prietenii atunci cand i-a anuntat ca vrea sa se simta liber in casa. Diego i-au spus si cei care au participat la sondajul de opinie de pe plaja. Diego i-a spus si ospatarita de terasa care  avea tot timpul hamsie. Ii placea hamsia si isi facuse un obicei sa se duca la terasa sa manance, poate si de dragul ei, de acea o intrebase ce i-ar place sa aiba in casa, poate intr-o buna zi vor calca amandoi pe acelasi parchet laminat, tinandu-se de mana.. Diego, i-a raspuns. I-ar fi placut sa spuna si Da.
Acum era insa singur. Se bucura ca apelase le ei,  acasa lua o conotatie atat de apropiata. Unde mai pana ieri  nu se inghesuia sa vina acasa, dar cu banii stransi in  cateva veri, reusise sa faca placiditatea apartamentului sa dispara. O incalzii cu  parchetul dinamic,

5996285395052-laminalt-padlo-woodstep-dynamic-8mm-v-plus-84708-mokka-tolgy-enterior-01-604x430

cu covor sintetic bordurat de culoare natur, de efect antic,

5996285391313-szonyeg-ziegler-8790-837-beige-enterior-01

cu perdea cu flori portocalii brodate

5996285815925-fuggony-clotilde-himzett-viragos-voile-narancs-szinminta-01-604x430

ii placeau portocalele. Ii placeau orice fel de fruct exotic.
Privind acum la casa ce se imbujorase, se gandii ca un singur lucru mai lipseste.
Prin fata ochilor ii trecea imaginea ospataritei, Ludmilinka, asa cum ii scria pe ecuson. O femeie care sigur ar stii cum sa pastreze frumusetea dotarilor unei case, cu un spirit gospodaresc vizibil dupa modul cum se misca la terasa si cum raspunde solicitarilor.
Ii placeau ochii ei mari,  de un albastru purificator care s-ar fi asortat perfect cu viata lui.
Scoase instalatia de home cinema sistem, microfonul si dadu drumul la inregistrare. Din instalatie se scurgeau acordurile  melodiei Drumurile noastre.
Adormii mimand referenul pe covorul din sufragerie, gol pusca tinand microfonul strans la piept.

Pentru SuperBlog 2016

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Nenea Relu 2

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 3. Imaginație și creativitate pentru casa ta de vis

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s