Vitali

Pentru Vitali fecare zi era la fel, incepea la fel si se termina la fel. Era o rutina in asteptare.
Vitali lucreaza la Petromidia, combinatul acela mare ce rafineaza petrol  si scoate din el tot felul de produse petroliere.
Sta la etajul trei intr-un bloc cu 10 etaje din centru iar din punctul de vedere al administratorului de bloc, Vitali era un locatar model, ce-si platea  intretinerea la zi si nu ramase nici macar o zi in intarziere, era mereu prezent la sedintele de bloc era intodeauna de acord cu ceea ce hotarau locatari si  era primul cand era vorba de cotizatii pentru diferite lucrari . De aceea administratorul il iubea si-l dadea ca exemplu ori de cate ori avea ocazia.
Lui Vitali ii placea orasul si oamenii din el. Se obisnuise mai greu cu ideea sa stea intr-un oras asa mare cu multi oameni dar cu timpul a invatat sa socializeze cu ei. Ii saluta,  dadea binete doamnelor adunate in fata blocului si se lasa invitat la o bere din partea domnilor. Nu intodeauna reusea sa bea o bere, prefera votca, ca de altfel toti semenii lui. Din neam Vitali era lipovean din Delta Dunarii,  ca multi din cei care stateau in partea asta a orasului. Iubea Delta, era viata lui, era gandirea lui, respira   cu nesat aerul Dunarii , batea din aripi precum un cormoran cand vedea pelicanii zburand,  isi cauta culcus in stuf precum enotii  iar visul de veci  era sa moara pe grindul lui.
Fiecare zi era la fel pentru Vitali. Se trezea la 6, se spala pe dinti, isi punea pantalonii, mereu aceiasi pantaloni maro cu dunga pe mijloc si croiala retrasa, camasa de culoarea marii, vara cu manecile ridicate, si pantofii   negrii. Purta aceiasi pantofi ca in prima zi cand ajunsese in oras si doar o mica crapatura pe varf arata trecerea timpului.  Iarna isi tragea o geaca neagra primita de la Petromidia.
La servici nu facea decat sa noteze niste cifre pe o hartie. Se uita  la niste ceasuri si nota niste cifre. Nu s-a intrebat niciodata ce sunt acele cifre, el doar le nota.  Cand suna sfarsitul zilei de munca, lasa hartia la un birou si pleca spre casa. Lua intodeauna acelasi autobuz, stationat primul langa intrare, statea pe acelasi loc de la geam, al patrulea scaun din spatele soferului. Drumul  era scurt, cativa kilometrii si ii lasa ocazia sa vada o parte a orasului pe care nu o prea vizita. Trecea podul peste canal si o lua pe soseau spre Lumina. Cand ajungea la sensul giratoriu cu delfini, o inventie a primarului,  de langa parcul „Ïon Dobre”, facea dreapta . Iarna asta i-a placut mult cum a fost impodobit parcul. Copacii au fost umpluti de luminite multicolore ce creau impresia unei galaxii. Isi tinea capul lipit de geam cand treceau prin dreptul parcului, mii si mii de  luminite, mii si mii de stele.
Acum insa era primavara si era  intampinat doar de aerul imbacsit de praf de la lucrarile din zona care parca nu se mai terminau.  O largire a soselei, un pasaj subteran ce voia sa duca spre piata de peste……Pestee….ii placea pestele. Putea sa prepare peste in 100 de feluri. Le-a invatat de la mama lui, de la bunica lui, de la tatal lui.
Din cand in cand amintirea Deltei il strafulgera.
Autobuzul trecea pe la fabrica de paine sau ce a mai ramas din ea, o constructie din beton ce uratea zona. Oamenii tot coborau si fiecare oprire a autobuzului era insotita de chicoteli si  promisiuni de revedere. Oameni erau veseli ca terminau munca, numai Vitali statea posmorat in scaunul lui pana in centru, unde cobora. Mai intai in calea autobuzului, putin mai incolo de Supermarket-primul supermarket din oras, pana la constructia celor trei  mai mari, Penny, Lidl si  ultimul, Kaufland- intra  un alt sens giratoriu cu sculptura. Un pescar tragand  navodul  plin de pesti in barca. Incerca sa treaca napasator pe langa ea, dar inima incepea sa-i bata nebuneste.
In urma cu 11 ani era cel mai fericit om din lume. Primise de la tatal lui un grind, o bucata de pamant in mijlocul apelor in care sa-si construiasca viitorul. Ii placea de o fata, Tania, ce statea pe langa Sf. Gheorghe si o vizita de fiecare data cand ajungea in zona orasului. Tragea barca langa casa ei si  se strecura prin spartura din gard. Tania il astepta  cu bratele deschise. Vorbeau despre viitor, despre cum isi va construi o casa in grindul primit de la tatal sau,  cati copii vor  fi in curtea lor despre cum ii va invata sa pescuiasca, cum le va construii leagane si barci din stuf…. si vrute si nevrute.
Intr-o zi insa, gasise in fata grindului  un afis mare lipit pe o bucata de placaj cu insemnele judetului si ale guvernului. Pe afis toti cei care locuiau in grind erau somati sa paraseasca grindul deoarece acesta va fi inundat pentru  ca in aval va fi construit un complex hotelier si se va construii un baraj ce va face ca apa sa urce in zona grindului.
La finalul afisului scria,  Din ordinul Primului Ministru Calin Popescu Tariceanu.
Pentru Vitali a insemnat sfarsitul. Toate visele lui, tot ceea ce cladise in vise, se naruise odata cu acest afis si cu acest nume.
Restul zilelor si le petrecea in barca privind spre ceea ce odata fusese grindul sau, fusese acolo cand apa crescuse si inundase totul si statu cu ochii tinta spre el pana ce si ultimul firicel de pamant disparuse.
De teama de a nu pati ceva mai rau, al lui hotarasere ca este mai bine sa plece de acolo, sa nu mai stea cu ochii pierduti catre ape.  Asa ca il rugasera pe unchiul lui Anatoli, sa vina sa-l ia.  Unchiul Anatoli  ii facuse rost de un apartament, il angajase la Petromidia si cum nu avea copii, il trata ca pe copilul lui. Matusa Alenka trecea des pe la el si-i aducea mancare calda, altfel Vitali ar fi mancat toata ziua numai conserve de peste. Il iubea ca pe copilul ei  si-l  dadacea sa se insoare, ca-i trecuta vremea tineretii.
Azi revedea pentru a mia oara statuia din mijlocul intersectiei si inima incepu sa-i bata iar nebuneste. Se gandii  la Delta, la Dunare si inca tinea minte chipul Taniei cand isi lua ramas bun de la ea.
Autobuzul se legana lin pe langa biserica impozanta din centru si aproape ca ajunse unde trebuia sa coboare. Privii pe geam Casa de Cultura,  a carei constructie a durat vreo 10 ani, dupa cum spunea soferul autobuzului. Il auzea vorbind cu Ecaterina,  contabila ce statea chiar langa el.
Din statie pana la blocul sau nu erau mai mult de 100 metrii si-i facea intrun minut. Nu zabovea in magazine si nu statea sa vada harmalaia din parc, traversa cele doua strazi, dadea binete celor din fata blocului si se duce direct in aparatament.
Astazi insa, de cum cobora din autobuz, ceva  l-a facut sa ramana stana de piatra. Ochi lui priveau afisul din vitrina  farmaciei din statie. Pe masura ce citea, un fior adanc inradacinat in el isi facea loc la suprafata. Cred ca petrecuse minute bune in fata afisului si cand se hotara sa plece observa ca soarele se dusese mult spre apus. Rememora afisul in minte: Astazi la orele 19.00 va avea loc in fata Casei de Cultura intalnirea cu alegatorii in vederea lansarii candidaturii la primaria Navodari a  reprezentantului Partidului PNL……Va participa Presedintele Senatului Calin Popescu Tariceanu.
Se uita la ceas, era 18.30. Avea timp. Saluta din mers multimea vecinilor adunati in fata blocului si urca in apartament. Isi puse geaca in cuier, se descalta de pantofi isi spala mainile si-si clatii fata cu apa rece si se duse in sufragerie. Ca in fiecare zi din cei 11 ani trecuti deschise geamul larg si isi lasa trupul intr-un fotoliu ce statea   in fata geamului.
Geamul din sufragerie ii dadea intodeauna aceiasi imagine, in asteptare.
casa_cultura_navodari1
Privii ceasul, era 18.49. Mai avea putin.
Mana ii aluneca sub fotoliu si ce trase de acolo sprijinii de calorifer. Atinse cu buricele degetelor teava rece  iar cu cealalta mangaii luneta. Zambii. Dupa 11 ani, zambii.

 

Acest articol este o fictiune si nu are nici o legatura cu realitatea. Este o incercare de pamflet si trebuie tratat ca atare.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Vitali

  1. igigel zice:

    A republicat asta pe La Gigel.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s