Arcibald

Arcibald Ionescu, scria mare cu litere aldine pe usa capitonata de culoarea cojii de stejar. Mai jos,  facand un oarecare contrast de culoare pe un fond   italic „psihosomatie vizuala si terapie cu giroscop numerativ”. Chiar si Arcibald se intreba in noptile in care  statea de vorba cu sticla si o descosea despre copilaria ei, ce putea sa insemne acea insiruire de cuvinte. Avea in gand sa le schimbe cu „pshimotor vizionar si avizier de terapie intensiva cu curenti divaganti”, la care era expert, imediat ce primul pacient va traversa linia de normalitate a cabinetului.
Cu ultimile retusuri reusi sa dea o fata  cat de cat atragatoare si cu o atractie catre subtrefugii, cabinetului proaspat dotat. Chiar de la intrare, atragea atentia si recolta priviri, o statuie de Rodin, o copie in bronz reprezentand Ganditorul primit ca dar de la mama sa, Gripina Ionescu. Pe pereti, intre cele doua biblioteci cuprinse de carti si care deja incepusera sa plezneasca  a greutate,  cateva afise. Unul  cu parintele analizei la rece, alt afis cu o invitatie la o reprezentatie de circ datata cu vreo 90 in urma, cateva bilete de dragoste puse in rama-ca aduceri aminte a iubirii eterne ce-i purta sotiei si, intr-un colt intunecat stand parca de paza in subconstient , o poza cu cel mai in voga reprezentat al  problemelor de zi cu zi, Florin Salam si al lui ranjet cabalin. Pe langa ele, imprastiate cu stil, un portret al mamei lui si diploma de libera practica. Pe birou,  intr-un cadru cat un buzunar de portofel, o poza cu sotia lui,  trei creioane si un carnetel cu copertile din piele de  crocodil.
Din cabinet nu lipsea canapeaua extensibila si fotoliul. Se pare ca devenisera simbolul luptei, ca un stindard al profesiei.
Canapele-extensibile-Monza-1
Ca sa ajungi in  cabinet, intrai pe o usa in anticamera, unde o secretara volubila si peste masura de grijului cu nevoile lui Arcibald, statea pavaza. Era genul de cerber caruia nu-i treceai  pragul nici cu tancul daca nu aveai programare. Ochii ii scaparau acid  iara mainile ii erau ca doua catalige, menite sa-ti cuprinda gulerul si sa te strecoare la o adica chiar si pe stramtoratul geam de la toaleta.
Ca sa comunice cu ea, si sa nu treaca prin holul ingust ce amplifica fobia spatilor inguste cu pereti vopsiti in maro inchis si cateva scaune puse precum niste obstacole in drumul clientului- lui Arcibald ii placea mai mult expresia de „client” decat de pacient,  ii vedea pe oameni ca pe niste purtatori de portofele cu probleme acute in a-si tine bani in ei- instalase un sistem intern de comunicare. Functiona prin apasarea de butoane si cum se apropia inceputul  primei zile de psihologie, apasa discret butonul ce facea legatura cu anticamera.De la inaltimea celor un metru optezcisicinci si 95 de kilograme,  Vanda isi lasa degetul sa alunece pe butonul de raspuns:
-Daaa.
-Ce avem azi in program?
-Primul este Vasile, despre care nu stiu prea mult decat ca este un lucrator cu fire. Nu a vrut sa spuna prea mult la telefon. Cum vine il trimit la dumneavoastra. De la 10 este o femeie care spune ca-i este frica de aligatori…
-Dar noi nu avem in Europa aligatori.
-Asta nu o impiedic sa-i fie frica. De la 11 cei de la  Armata Romana ne-au trimis un  colonel, prin cunostinta dumneavoastra generalul Chitibutescu, care si-a pierdut dorinta de a trage in inamic si a inceput sa imparta flori afganistanezilor pe strada. De la 12 vine tanti Aglaia sa faca curat….
-Bine bine, cand vine Vasile sa-l conduci in cabinet.
-Cred ca a si sosit. Intra acum.
Usa cabinetului se deschise si un barbat la vreo 35 de ani, cu mustata neagra ca taciunele, intra cu grija de parca nu vroia sa deranjeze calcand apasat pe covorul gros. Arcibald isi regla pentru a 10-a oara gulerul camasii, se puse mai bine in fotoliu si  dregandu-si vocea il invita pe Vasile:
-Poftim de intra, domnule Vasile.
-Buna ziua dumneavoastra. Am venit….
-Da da, stiu de ce ai venit. Ia loc pe canapea, aseaza-te comfortabil, aproape ca la tine acasa. Ultima fraza o spuse cu un zambet cordial pe buze.
Vasile se conforma spuselor lui Arcibalad si se tranti pe  canapeaua extensibila, se intinse cat era de lung si privii tavanul proaspat vopsit. Cel ce il vopsise facuse treaba buna, nici o pata.
-Spune-mi despre dumneata, cati ani ai, daca esti casatorit. De cand ai inceput sa porti aceasta …salopeta….
-Pai de vreo 10 ani o port. O mai spal din cand in cand, ca se murdareste
-Si trusa de scule ai inceput sa o iei dupa tine cam din aceiasi perioada?
-Da, ma ajuta.
-Interesant. Deci acest ansamblu de salopeta si trusa de scule te ajuta. Te face sa-ti aduci aminte de copilarie?  Probabil de tatal dumitale, care in dorinta lui sa aveti de toate, era toata ziua plecat si cand il vedeai era numai asa imbracat si il vedeai prea putin. Cred ca este vorba de  sindromul tatalui lipsa iar prin purtarea acestor accesorii , nu faci  decat sa aduci la viata o amintire.
– Domnu’ doctor…se prea poate..
-Nu sunt doctor, sunt psiholog. Da, sunt lucruri foarte intense in dumneavoastra, tanjiti dupa o apropiere masculina, de dorul tatalui dumneavoastra, il revedeti uneori in vise sau in  imaginea  lucratorului de santier, va rascoleste de fiecare data  si nu este decat un pas pana sa incepeti a plange. Daca  vreti sa va exteriorizati puteti sa o faceti linistit, suntem doar noi doi, puteti plange, sa va descarcati, eliberati-va!
-Domnu’ doctor…dar
-Nu sunt doctor, am spus, sunt psiholog.
-Plang, daca-i nevoie,  ma  las si imbratisat, numai lasa-ti-ma sa va instalez internetul, ca d-asta am venit aici.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în de larg public și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Arcibald

  1. Elena Stan. zice:

    Felicitări! Mi-a plăcut mult textul.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s