Arcibald

Arcibald Ionescu, scria mare cu litere aldine pe uşa capitonată de culoarea cojii de stejar. Mai jos, făcând un oarecare contrast de culoare pe un fond italic „Psihosomatie vizuală şi terapie cu giroscop numerativ”. Chiar şi Arcibald se întreba în nopţile în care stătea de vorbă cu sticla şi o descosea despre copilăria ei, ce putea să însemne acea înşiruire de cuvinte. Avea în gând să le schimbe cu „Psihomotor vizionar şi avizier de terapie intensivă cu curenţi divaganţi”, la care era expert, imediat ce primul pacient va traversa linia de normalitate a cabinetului.
Cu ultimele retuşuri reuşi să dea o față cât de cât atrăgătoare şi cu o atracţie către subt refugii, cabinetului proaspăt dotat. Chiar de la intrare, atrăgea atenţia şi recolta priviri, o statuie de Rodin, o copie în bronz reprezentând Gânditorul primit ca dar de la mama sa, Gripina Ionescu. Pe pereţi, între cele două biblioteci cuprinse de cărţi şi care deja începuseră să pleznească a greutate, câteva afişe. Unul cu părintele analizei la rece, alt afiş cu o invitaţie la o reprezentaţie de circ datată cu vreo 90 în urmă, câteva bilete de dragoste puse în rama, ca aduceri aminte a iubirii eterne ce-i purta soţiei şi într-un colţ întunecat stând parcă de pază în subconştient, o poză cu cel mai în vogă reprezentat al problemelor de zi cu zi, Florin Salam şi al lui rânjet cabalin. Pe lângă ele, împrăştiate cu stil, un portret al mamei lui şi diploma de liberă practică. Pe birou, într-un cadru cât un buzunar de portofel, o poză cu soţia lui, trei creioane şi un carneţel cu coperţile din piele de crocodil.
Din cabinet nu lipsea canapeaua extensibilă şi fotoliul. Se pare că deveniseră simbolul luptei, ca un stindard al profesiei.
Canapele-extensibile-Monza-1
Ca să ajungi în cabinet  intrai pe o uşă în anticameră unde o secretară volubila şi peste măsură de grijuliu cu nevoile lui Arcibald, stătea pavăză. Era genul de cerber căruia nu-i treceai pragul nici cu tancul dacă nu aveai programare. Ochii îi scăpărau acid iară mâinile îi erau ca două catalige, menite să-ţi cuprindă gulerul şi să te strecoare la o adică chiar şi pe strâmtoratul geam de la toaletă.
Ca să comunice cu ea şi să nu treacă prin holul îngust ce amplifica fobia spatiilor înguste cu pereţi vopsiţi în maro închis şi câteva scaune puse precum nişte obstacole în drumul clientului, lui Arcibald îi plăcea mai mult expresia de „client” decât de pacient, îi vedea pe oameni ca pe nişte purtători de portofele cu probleme acute în a-şi ţine bani în ei,  instalase un sistem intern de comunicare. Funcţiona prin apăsarea de butoane şi cum se apropia începutul primei zile de psihologie, apăsa discret butonul ce făcea legătura cu anticameră. De la înălţimea celor un metru optezcisicinci şi 95 de kilograme, Vanda îşi lasă degetul să alunece pe butonul de răspuns.
– Daaa!
– Ce avem azi în program?
– Primul este Vasile, despre care nu ştiu prea mult decât că este un lucrător cu fire. Nu a vrut să spună prea mult la telefon. Cum vine îl trimit la dumneavoastră. De la 10 este o femeie care spune că-i este frică de aligatori…
– Dar noi nu avem în Europa aligatori!
– Asta nu o împiedic să-i fie frică. De la 11 cei de la Armată Romană ne-au trimis un colonel, prin cunoştinţa dumneavoastră generalul Chitibutescu, care şi-a pierdut dorinţa de a trage în inamic şi a început să împartă flori afganistanezilor pe stradă. De la 12 vine tanti Aglaia să facă curat…
– Bine bine, când vine Vasile să-l conduci în cabinet.
– Cred că a şi sosit. Intră acum.
Uşa cabinetului se deschise şi un bărbat la vreo 35 de ani, cu mustaţa neagră ca tăciunele, intra cu grijă de parcă nu voia să deranjeze, călcând apăsat pe covorul gros. Arcibald îşi reglă pentru a 10-a oară gulerul cămăşii, se puse mai bine în fotoliu şi dregându-şi vocea îl invită pe Vasile:
– Poftim de intră, domnule Vasile.
– Bună ziua dumneavoastră. Am venit…
– Da da, ştiu de ce ai venit! Ia loc pe canapea, aşează-te confortabil, aproape ca la tine acasă. Ultima frază o spuse cu un zâmbet cordial pe buze.
Vasile se conforma spuselor lui Arcibalad şi se trânti pe canapeaua extensibilă, se întinse cât era de lung şi privi tavanul proaspăt vopsit. Cel ce îl vopsise făcuse treabă bună, nici o pată.
– Spune-mi despre dumneata, câţi ani ai,  eşti căsătorit?  De când ai început să porţi această… salopetă…
– Păi de vreo 10 ani o port. O mai spăl din când în când că se murdăreşte
– Şi trusa de scule ai început să o iei după tine cam din aceiaşi perioadă?
– Da, mă ajută.
– Interesant. Deci acest ansamblu de salopetă şi trusa de scule te ajută. Te face să-ţi aduci aminte de copilărie? Probabil de tatăl dumitale, care în dorinţa lui să aveţi de toate, era toată ziua plecat şi când îl vedeai era numai aşa îmbrăcat şi îl vedeai prea puţin. Cred că este vorba de sindromul tatălui lipsa iar prin purtarea acestor accesorii, nu faci decât să aduci la viaţa o amintire.
– Domnu’ doctor… se prea poate..
– Nu sunt doctor, sunt psiholog. Da, sunt lucruri foarte intense în dumneavoastră. Tânjiţi după o apropiere masculină, de dorul tatălui dumneavoastră, îl revedeţi uneori în vise sau în imaginea lucrătorului de şantier, va răscoleşte de fiecare dată şi nu este decât un pas până să începeţi a plânge. Dacă vreţi să vă exteriorizaţi puteţi să o faceţi liniştit. Suntem doar noi doi, puteţi plânge, să vă descărcaţi, eliberaţi-vă!
– Domnu’ doctor… dar…
– Nu sunt doctor, am spus, sunt psiholog.
– Plâng dacă-i nevoie, mă las şi îmbrăţişat, numai lăsaţi-mă să vă instalez internetul, că d-asta am venit aici.

Acest articol a fost publicat în de larg public și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Arcibald

  1. Elena Stan. zice:

    Felicitări! Mi-a plăcut mult textul.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s