Scrisoarea unui soldat catre mama lui

Se intuneca mama si abia acum am prins cateva minunte  sa scriu cateva randuri. Stiu ca nu ti-am scris de ceva timp, am fost  ocupat cu alergarea in cerc a unor inamici, ca de multe ori ma intreb pe buna dreptate cine ne sunt inamicii, ca nu vezi nici unul dar auzi explozii peste tot. Chiar si acum cand iti scriu aceste randuri,  afara este luminat ca de ziua de la exploziile capcana. Ne anunta prin statie ca sa ne pazim cururile, ca nu stie cine o sa o mierleasca in seara asta, e ca la ruleta ruseasca, stii ca este unul incarcat  cu explozibil dar nu stii care e. Daca ar  fi sa-i iei pe toti la puricat, ai scoate un arsenal de sub rochiile lor iar prin turbane ar fi depozit de munitie.
Dar sa stii ca in rest sunt bine, M-am  imprietenit cu un seic, adica unul mai instarit, cam cum e Popa Vasile la noi in sat, si ma mai ajuta cu limba, sa inteleg ce ne ureaza localnicii de fiecare data cand ajungem intr-un sat. Ca de multe ori ii vad cum dau din mana, se bucura pentru noi, ca  venim ca niste eliberatori. Il stii pe Vasilache, ala de statea in capul satului, lang livada de piersici a Cooperativei, se intoarce acasa norocosul. A cunoscut o fata de aici si s-au iubit de a sarit praf din iubirea lor. Cand au aflat consatenii ei au explodat, ca era fata primarului si era promisa lu’unu’ mai instarit din alt judet, ca sa faca un fel de legamant. Asa ca Vasilache a trebuit sa fie lasat la vatra si sa-l trimeata acasa, caci altfel ramanea fara jucarie. Aia i-au  pus moaca pe o hartie si au imprastiat-o in tot Irakul de ajunsese mai cunoscut ca presedintele tarii.
Sa-mi spui ce mai face Norica, fata morarului, ca inainte sa plec, am vorbit putin cu ea. E fata draguta si mai conversam  prin scrisori si prin videochat.  Avem un capitan, o finete de om care are tot felul de tehnologii la buzunar. Cand a venit aici  a venit cu tot cu un calculator si ne mai lasa si pe noi, pe rand, sa vorbim  cu cei de acasa. Intr-o seara am vorbit cu Norica si din vorba-n vorba am ajuns sa ne gandim la viitor. Ca si ea ar vrea sa facem ceva impreuna,  ca ne placem si ca atunci cand termin cu pusca, sa vin din nou in sat ca ea ma asteapta. A mai incercat sa vorbeasca si cu alti baieti dar nici unul nu i s-a insurubat in suflet ca mine. Zice ca sunt sufletist si romantic,  ca i-am recitat in seara aia cateva versuri scrise in  mintea mea, gandindu-ma la ea. Ia asculta mama, poate-ti dai seama de ce-mi place ea:
Tu dulce crin parfumat de soare,
In ochi ti se scurge a iubirii culoare,
Cu drag iti sorb curcubelul din lacrimi
Caci esti a dragostei inimi.
Ea zice ca  i-am deschis inima cu versurile astea si chiar a plans. Mi-era asa, ca mai stateau si alti baieti la rand la videochat in spatele meu si au vazut-o cum plange.
Vreo doi din ei m-au rugat sa le imprumut poezia dar le-am spus sa spuna din suflet daca au ceva de zis. De atunci mi-au tot zis „Poetul” dar mai mult in saga.
Draga mama, cam astea ar fi despre mine. Matale esti bine? Cum mai stai cu oscioarele, te mai dor?  Sa nu mai pui la suflet rautatea lumii, ca mi-a scris frati-miu si spunea ca Popa Vasile face cararuie cu caleasca trasa in spatele curtii noastre. Daca-i ceva serios, sa nu lasi lucrurile asa in paragina, ca daca afla preoteasa, o stii doar pe tanti Domnica ce viteaza e cand e vorba de familia ei.
Ca tot venii vorba de spatele curtii,  cand oi venii vreau sa faca o camaruta pentru mine si pentru Norica si sa ne apucam de stors dude. Mai sunt duzii aia in spate nu!?
Cand ne-a lasat capitanul sa stam de vorba la calculator, tot palpaia o reclama in coltul din dreapta a ecranului si cand am dat click, mi-a aparut ditamai  minunea.
Cica exista banci care ajuta pe cei care au vise. Si mi-a trecut asa prin minte ca daca strangem dudele iese de un suc si ne transformam visul copilariei, ala in care strangeam in pumni dudele si iesea sucul printre degete, in ditamai realizarea. Dar ne trebuie  borcane si capace si storcator de dude si sa vorbim cu unchiul Smarandache sa le duca el la targ , cu caruta.  Eu am ceva bani stransi, cica si Norica ii da maica-sa o tara de zestre si cu ce ne dau cei  de la banca, ne apucam de visul nostru. Daca e sa traim din storsul dudelor  barem sa traim frumos.
Draga mama aici inchei scrisoarea mea pentru matale. Te sarut dulce si d-abia astept sa te revad. Al tau preaiubit fiu.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Scrisoarea unui soldat catre mama lui

  1. Elena Stan. zice:

    Înduioșător de frumos! Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

  2. igigel zice:

    Multumesc doamna 🙂

    Apreciază

  3. Kudika_15804 zice:

    Apreciez si aceasta postare, ai reusit sa ne transmiti, atat dorul oricarui copil pentru mama sa, cat si picurii de umor, referindu-te la acea activitate, deloc rentabila, dar amuzanta, storsul dudelor, parte a scrisorii tale, care pe mine, una, m-a amuzat teribil!!!Tin minte, cand eram copil, chiar storceam intre degete, acele dude, ne manjeam pe maini, pe hainute, si le mancam cu mare pofta!!Copilaria vine din urma si ne conduce in lumea ei!!!Felicitari!!

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s