Echipa de fotbal.

Pentru că echipa de fotbal Desfăcuții Agigea a satului-comună  cu același nume, promovase din Liga a 4-a în Liga a 3-a, sponsorul oficial al echipei Fabrica de Șireturi, Ace și Chibirite  aflată chiar în marginea comunei, lângă rezervația de bujori de apă, unică în lume, în colaborare cu Consiliul Comunal și Primăria, au pus mână de la mână și portofel lângă portofel și au oferit echipei un sejur de trei zile în capitala țării, Bucureșți, la un hotel de 4 stele căzătoare cu spa inclus. „O să vă simțiți ca-n Franța!”, au fost cuvintele patronului  Fabricii, susținut frenetic de primar și o parte de galerie.
Chiar în ziua în care autocarul echipei trebuia să ajungă la hotel, Vasile, portarul de serviciu la impozantul Residance Hotel, avu o revelație cum că teoria conspiraționistă în legătura cu inexistența extratereștrilor este neadevărată. Din această cauză starea lui era puțin irascibilă și chiar avu un moment de intensă luciditate oculară, ștergându-se bine la ochi cu mâneca costumului de portar – care era puțin larg, deși șefa de salon i-a promis că îl duce la retușat, când privi autobuzul vechi de vreo 40 de ani care opri poticnindu-se și scârțâind din toate niturile, în fața hotelului. Se duse spre el cu mâinile ridicate și vociferând ca o femeie ușoară neplătită, către șoferul monstruozității oprite pe locul de parcare al vip-urilor.
Vasile se opri cam în dreptul ușii, să-și tragă puțin sufletul. 
În autobuz, antrenorul luă rolul de părinte spiritual al celor aflați în el și-i spuse șoferului:
– Grigore, deschide ușa că vorbesc io cu el! Știu puțină franceză.
Coboră cele două trepte și cu brațele ridicate în lături, îi vorbi lui Vasile:
– Bonjur citoyen!  Je suis Haralambie, le citoyen roman et nous some jouers de football en Romanie. Je suis…
– Niciun bonjur, niciun citoaien. Ia-ți hardughia de harababură de aici.
– Vous parles roumaine?
– Vorbesc ce limbă vrei, numa’ mută-ți  muntele de tinichea de aici!
– Adică nu suntem în Franța?
– Nu, sunteți încă în România, la București, la hotel Domeniile Plaza. Daca vreți în Franța, luați cutia asta imensă de conservă si duceți-vă vreo 2500 de kilometrii încolo. Și arătă cu mâna în direcția Parisului.
Antrenorul se întoarse spre șofer și cu o voce stinsă exclamă:
– Ne-au păcălit. Au zis că ne trimit într-un  loc în care să ne simțim ca-n Franța, și ne-au trimis la București.
Jucătorii  începură a murmura a nemulțumire. Unul mai scăpătat, care arăta a extremă stângă, răbufni din adâncul scaunului:
– Nea Haralambie, mie nu-mi pasă nici dacă eram la Caracal, numai să mă dau jos din autobuz, că după 10 ore și două sticle de pepsi umplute, mi s-a acrit de plimbăreală.
Chiar atunci, prin stația de emisie – recepție discret amplasată în spatele gulerului, o voce îl anunță pe Vasile că trebuie să sosească niște fotbaliști importanți, care cică câștigaseră nu știu ce promovare și stăteau trei zile.
Într-un șir indian alandalizat și după o pauză de privit la împrejurimi cu gurile largi deschise în semn de „E mai frumos ca la noi la primărie!”,  cu ochii ușor în lacrimi de uimire și muți în fața frumuseții interioare, 

image description

lotul complet traversă lobby-ul hotelului, se opri în fața Minodorei.
Minodora este studentă la management turistic și printre picături de rouă execută practică de lux la recepție.  Zâmbi dincolo de amabilitatea proverbială când alaiul de fotbaliști inundară recepția. Lăsă baltă aplicația la care lucra în colaborare cu Facebook-ul, privitoare la găsirea unei locații eveniment în București direct de pe telefon și își bucură mintea și trupul privind hulpavă pe interior la marea de tineri si frumoși ce stătea în fața ei.  
Zâmbetul o însoți  și când le înmână unduind cheile camerelor, programul de spa și la vreo trei dintre ei strecură și numărul ei de telefon privat. 
Urmară trei zile superbe pentru tinerii fotbaliști și antrenorul lor. Trei zile în care s-au simțit ca în sânul lui Adam, dacă Adam ar fi avut sân. Trei zile de vis pentru ei, pe care nu le vor uita prea curând…nu a mai contat că portarul Didu a vrut să-și facă un grătar în lift, că i s-a sugerat să caute o locație ferită de ochii lumii pentru asemenea activitați și noroc cu Vasile  care a observat la timp mirosul de mici prăjiti, un miros total necunoscut rezidenților din hotel. Sau că atunci când trei dintre ei, când s-au dus la Spa 

dădeau vina unul pe celălalt  pentru bulele din piscină, căutând motivație în fasolea cu cârnați la borcan luată la pachet pentru drum. Sau că antrenorul la plecarea spre casă avea de trei ori mai multe bagaje ca la venire. Când intra menajera în camera lui, o găsise aproape goală, rămăsese doar mobila. Sau că atunci când s-au dus să mănânce la restaurant
domenii_plaza_restaurant

au îmbiat ospătarul să guste din borcanele cu murături luate de acasă.
Peste tot și toate rămăseseră cu amintiri ce aveau să fie povestite mulți ani de acum încolo, pentru că viața îți oferă uneori mici placeri.
residence_hotels

Pentru SuperBlog2016

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Echipa de fotbal.

  1. oana m zice:

    Am râs ca niciodată. Fain umorul acestei postări și toate momentele din ea :))

    Apreciat de 2 persoane

  2. lucillette zice:

    Grozav şi ăsta!
    De-abia acum, odată cu prezenţa Minodorei, am realizat cât de impropriu se spune…în sânul lui Adam.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s