Contele sarmant

Întotdeauna am văzut femeia ca pe un buchet de flori. Blonde, brunete, roșcate erau doar culori ale iederei ce înconjura buchetul. Ca un motiv inspirațional, am intrat pe site-ul ce ne îndeamnă să facem aranjamentele florale  să fie ca un hobby și am ales din mănunchiul de posibilități, Contele Șarmant, un buchet de trandafiri din Ecuador în ideea năstrușnică de a oferi femeilor pe stradă câte un buchet.

contele-sarmant-buchet-de-trandafiri-premium

Bucureștiul este departe de unde stau dar cum s-a inventat internetul, există mereu șansa vizualizării florăriei online și chiar mai interesant, poți  găsi un mod plăcut de a crea propriile tale aranjamente pentru că ai ocazia să te redescoperi prin cursurile florale.
Înarmat cu multă răbdare și cu simpla dorință de a aduce un zâmbet pe chipul a cel puțin unei femei, trag mașina la prima florărie și o încarc cu trandafiri ecuadorieni. Îi cer vânzătoarei câteva firicele de iederă. Când să ies pe ușă, un gând îmi trece prin cap. Pe lângă trandafiri, pentru a strica ușoara monotonie a roșului, ar fi bine să montez în buchet câteva fire de margarete. Ador această combinație, din roșul trandafirilor, galbenul margaretei și verdele iederei.
Opresc mașina pe bulevardul principal al orașului, nu că ar exista vreun bulevard secundar dar sună altfel când îi spunem așa, nici măcar bulevard nu e, ci doar șosea.
Ies din mașină cu un buchet strălucind în bătaia soarelui și-l ofer primei femei ce-mi intersectează drumul. O doamnă la vreo 50 de ani.
– Doamnă, permiteți-mi să vă ofer acest buchet ca o recunoștință a faptului că sunteți femeie.
– Auzi domne, când ți-oi trage vreo două cu sacoșa plină cu gogonele, o să te fac să-ți mănânci florile alea. Și să-ți rămână și în gât. Pleacă d-aci fufuruzule!
P-asta cu fufuruz n-o știam și rămân interzis pe aleea principală a orașului cu buchetul în mână.
Dar trăiesc cu speranța că este doar un caz izolat și  mă îndrept plin de speranțe către o doamnă în floarea vârstei, cu părul blond fluturând. Aranjez buchetul și-i mai adaug o frunză de castan.
– Doamnă, dați-mi voie să vă ofer acest buchet…..
Nu apuc să termin fraza pentru că mă trezesc cu o poșetă în cap.
– Nu ți-e rușine perversule, agăți femei pe stradă, le dai flori în speranța că primești sex? Și o ploaie proaspătă de poșete zboară spre capul meu.
Mă retrag spășit în mașină. La câțiva metri mai încolo, chiar în sensul giratoriu, stă pavăză biserica. Ușa larg deschisă și du-te vino-ul pe ușă, mă îndreptățește să mai încerc și în altă parte.
Mă uit la trandafirii ecuadorieni și mă gândesc că-i păcat să se ofilească în mașina unui bărbat. Aranjez buchetul și pe lângă trandafiri, pe lângă cele trei margarete și frunza de castan, mi-ar fi plăcut să pun și o păpădie. Dar nu e timpul.
Buchetul a cărei frumusețe își găsește strălucire în ochii femeii, îmi stă la braț, în așteptarea primei femei care iese pe ușa bisericii. După câteva momente de bulbucat la ușa bisericii, o domnișoară după chip și trup își croiește drum spre mine. Întind către ea buchetul de flori și mă încearcă un zâmbet. Zâmbește și ea, îmi ia buchetul din mână și cu o forță pe care nu aș fi crezut-o niciodată, mi le face guler.
– Păi mă’ animalule, aici te-ai găsit să cauți femei!? Mă’ violatorule!! Ajutor lume că ăsta vrea să-mi facă din toate alea! Ajutor părinte, sari la gâtul lui și nu te mai uita ca vițelul la furuncul.
D-abia scap de urgia ei, de mâinile întinse ale popii care căuta cu disperare gâtul meu, de revolta câtorva doamne ce, atrase de scandal au ieșit din biserică și vociferau în cor.
Îmi găsesc cu greu liniștea inimii, ce bătea ca un accelerat prin gară. Scot cele câteva fire ce-mi rămăseseră agățate de haină și încerc să încropesc un buchet mai sărăcăcios, fără iedera.
Pornesc mașina și mă îndrept aproape învins spre casă. La intrarea în scară, dau nas în nas cu o doamnă. Țineam buchetul de flori în spate, să nu creadă că voiam să fac ceva cu el. Se uită la mine, se uită la cele câteva petale ce treceau de protecția spatelui meu și mi se aruncă la gât și mă îmbrățișează, în același timp spunând:
– Sunt minunate. Sunt pentru mine, nu-i așa!? Îți mulțumesc!
Nu încetasem nicio clipă să sper.
– Vezi că mâncarea este pe aragaz și să-i spui băiatului să nu mai stea prea mult la laptop. Te sărut. Pa.
Și se depărtă cu zâmbetul pe buze ținând grațioasă buchetul de flori în mână.

 

Pentru SuperBlog2016

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Contele sarmant

  1. Kudika_15804 zice:

    Am ras cu lacrimi! Un comic de situatie excelent, creat de conjuncturile respective, dar si de talentul tau, imi si imaginez reactiile doamnelor respective, ma regasesc intr-una dintre acele doamne, caci am trecut printr-o experienta asemanatoare!Doamne, cat am ras, saracele flori!:)))))))) Insa, pe de alta parte, m-as bucura sa aflu ca barbatii practica aceasta modalitate de a cuceri femeia, caci, dincolo de reactiile violente ale femeilor, a oferi o floare este un gest cavaleresc, pe care, din pacate, multi barbati l-au uitat! Pentru acei barbati, totul se limiteaza la sex! Domnule draga, mi-ai readus buna dispozitie, ce-a fost tulburata de sarcinile zilei! Felicitari!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s