Cartile(2)

Inca chicotind in sinea lui la intamplare, Haralambie nu baga de seama ca incepuse sa ninga. Fulgi mari cadeau alandala peste strazi si peste el. In curand parul aproape albise de zapada depusa. Se grabi spre casa, stia ca trebuie sa soseasca ghindocul mic de nepotel. Nu-l vazuse niciodata si trecura 4 ani de cand se nascuse. Departe de tara, departe de ai lui, fiul lui plecase sa-si gaseasca rostul in alta parte decat aici.
Anul asta il sunase cu vreo trei saptamani inainte de Craciun, ca vor sa vina cu toti in vizita. Haralambie zambea in sinea lui, zambea in inima lui la gandul ca-i va vedea .
Intrase pe poarta val vartej, urcase scarile de la prispa  in fuga si nu se opri decat in fotoliul lui. Se tranti  cufundandu-se intr-o stare de reverie cu ochii largi privind spre tavan.
-Ce ai Haralambie si de unde ai cartile alea?? Il intreba sotia.
-Nici daca ti-as povesti nu m-ai crede.
Poate ca i-ar fi povestit, poate ca i-ar fi spus de anticariatul de langa primarie, poate ca i-ar fi spus de barbatul din spatele biroului dar chiar atunci un claxon lung urmat de cateva scurte ii anunta ca au venit. Lasa cartile langa fotoliu si se dusera impreuna in fata sa-i primeasca.
Pe cel mic nu-l stia decat din cateva poze trimise pe calculator,  o claie de par blod puse pe un zambet. Haralambie deschise  poarta mare iar masina trase in interior.
Pentru cateva minute nimeni nu baga in seama frigul si zapada ce cadea. Se pupara si se imbratiasara cat pentru timpul cat nu fusesera unii langa ceilalti. Ascuns  dupa haina mamei, cel mic si blond privea cu ochii mari la toata acesta  miscare dezordonata. Nici cand tataia, omul acela cu parul alb, il striga pe nume nu indrazni sa se dezlipeasca de haina.
Haralambie il lua in brate si porni cu el spre casa.
-Dar tu esti un adevarat voinic. Uite ce mare esti, mai mare decat mine. Pustiul blond cu zambetul ce topea zapada inca nu spunea nimic. Isi cauta mama din priviri in timp ce intrau cu toti in casa.
-Tataie…tataieeee! Hai afala sa facem un  om de zapada.
Trecusera doar cateva ore si devenisera cei mai buni prieteni. Haralambie iesi pe prispa si-si vazu nepotelul fugarind gainile prin zapada.  Eustachiu, maidanezul, le tinea isonul si toti faceau o harmalaie de nedescris.
-Ghindoc hai sa-ti citeasca tataia o poveste, ca uite, e aproape noapte si pana si soarele se duce la culcare.
-Nu tataie, apune, ca asa mi-a spus mie tata si vine inapoi maine dimineata, dupa ce pleaca Mos Claciun si-mi lasa mie cadouli.
De departe se auzeau pocnitorile  si zurgalaii colindatorilor . Haralambie il lua  pe cel mic in brate si intra in casa.
-Dupa ce mancam, o sa-ti citeasca tataia o poveste. Vrei?
Tataia se aseza in fotoliu.  Cel mic si blond o zbughi de la masa nu inainte sa strige un „salu’mana pentlu masa” si se aseza in bratelele lui Haralambie. Intinse mana in spate si scoase prima carte din cele patru. Tezaurul imparatului, citii. De  Steve Barry.
coperta_2566_big-gif
-A fost odata ca niciodata un  copil, care atunci cand a crescut a devenit imparat. Sau asa ii spuneau cei care-l cunoasteau. Insa, de mic ramasese fara tata…
-Ce-i acela un impalat?
-Un om  bun care conduce o imparatie.
-Si de ce a lamas fala tata?
-Ghindoc, lasa-l pe tataia, ca e timpul de culcare. Stii ca trebuie sa te culci devreme, altfel nu vine Mos Craciun. Tatal il lua si-l puse pe umar. Cel mic si blond casca de zor cu gandul la cadourile de maine. Tataie, sa nu te opresti din citit, ca  stii cat de mult imi place sa te aud citind. Il culc pe cel mic si vin.
Haralambie scoase din spatele fotoliului cea de-a doua carte. Isi aduse aminte cand fiul lor era mic, de  serile cand si le petreceau la gura sobei in familie citind fiecare cate ceva.
Se uita la coperta: Coliba unchiului Tom, de Harriet Beecher Stowe
coperta_3191_big-gif
Ii citise de multe ori din ea. Era lectura potrivita pentru alta seara, nu seara de ajun.
Cauta din nou in spatele fotoliului si scoase a treia carte. Printesa lupilor, de Cathryn Constable.
coperta_3163_big-gif

„O lectura mai potriva” se gandi privind pe geam la dansul fulgilor in bataia luminilor.
Din cand in cand,  Haralambie era intrerupt de sfaraieturile lemnelor ce ardeau in soba. Ascultau aproape vrajiti despre aventurile fetelor in regatul de gheata.
Afara  ninsoarea se opri iar luna isi reflecta oglindirea in miliarde de fulgi.
Editura RAO
sigla_nou2

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Cartile(2)

  1. Kudika_15804 zice:

    O continuare inspirata! Felicitari, alaturi de multumirile mele pentru prilejul de a citi cele scrise de tine!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Intr-adevar, o continuare foarte inspirata. Iti multumesc mult pentru reactie si iti urez succes in continuare. Ai un stil de scriitura fantastic.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s