Garcon

Sunt în București. Habar nu am ce fac aici dar trebuie sa fiu, altfel nu are sens articolul. Casc ochii larg la construcțiile de beton ce împânzesc orașul și mă fac să mă gândesc la orașul meu.
De dincolo de Arcul de Triumf mă privește drept în fața o terasă. Genul de terasă ce reușește prin prezență să stârneasca cel puțin curiozitatea.
Debordez de fericire la gândul că voi mânca în București. În afară de un sandevici mâncat în urma cu 10 ani la Macdonald-ul din Gara de Nord, nu am luat niciodată masa în București.
Chiar langă Residence Hotels,  cam pe când pașii te poartă fară să vrei spre luminile cu miros de lămâie, îți apare ca un strop de savoare mediteraneană un restaurant cu nume predestinat, Oliviers.
sigla-oliviers
Înainte să intru totuși, îmi fac inventarul la monetar și  studiez reflecțiile googal-ului în legatură cu relaționarea cu restaurantul.  Rezultatul este unul pozitiv potrivit cerințelor de moment și a poftei , restaurant cu specific mediteranean Bucuresti.
De cum ajungi în fața ei, te întampină cu un aer vesel, triumfător.
arc-de-triomphe-14
Intri timid și pașești  întro casă colonială, amintind de  grandoarea și mareția  vremurilor lor. Ochii încearcă să se obișnuiască de la albul cearșafurilor de pe mese și de galbenul luminilor.
Un garcon îmbracat ca o randunică imi taie calea și ma poftește să iau loc la o masa. De fapt singura masă ramasă liberă.
-Buna seara și bine ați venit la Oliviers.
-Buna seara, îi răspund întro stare ușor euforică neobișnuit cu situația.
-Domnul dorește meniul? Și în timp ce mă întreaba, turna fară zgomot dintro carafă, apă întruna din paharele de pe masă.
– Da, cred că aș dori meniul.
Dispare plutind printre mese ca un balerin. Nu trece mult, de fapt câteva secunde se ițiește iar lânga mine, ca un magician, întinzând-mi o cărțulie nu prea grosa, îmbracată în piele.
-Multumesc, îi spun. Și dispare din nou.
Deschid cărtuluia si ma prefac profund interesat de ceea ce scrie în ea. Meniul era unul bogat dar titlurile erau mari necunoscute pentru mine. Discreția era momentul serii  și nu voiam să stric atmosfera de liniște din salon cu vocea mea strigând haotic dupa garcon, așa că îi fac un semn discret cu degetul arătător îndreptat în sus și ochiul drept clipind des spre el. Realizează că îl chem și se apropie de mine  levitând. Îi indic cu degetul felul de mâncare dorit și el, cu un zâmbet ascuns mult timp în spatele chipului, spune:
-Domnul a facut o alegere bună. Tartar de ton roșu este unul din felurile foarte bine primite de clienți și cerută foarte des. Nu durează decât câteva minute, îmi spune înainte de a se disipa spre bucătărie.
Am timp berechet, îmi spun și ca să treacă timpul mai ușor, încep a privi spre mesele din salonul bine organizat.

arc-de-triomphe-2
La o masa, un grup statuar de patru persoane mâncau în același timp. Se auzea doar ușoară soarbere din plescăiala  supei de pui.
Pe laterală lângă imensa oglindă, un cuplu romantic  îți serveau trandafiri unul celuilalt. Iubirea, ce sentiment grozav.
Aproape de intrare, un tip bine făcut tasta de zor pe un laptop probabil cu gândul la mâncarea sănătoasă. La două mese de el, o mămică se străduia să convingă doi gemeni că laptele vegetal este la fel de bun. La o masă lângă mine, doua fete se bucurau pentru un câstig. Întrun fel neștiut  spărgeau monotonia salonului prin bucuria lor și prin expresia, bravo gurița.
Așa cum mă așteptam, garcon s-a prezentat parcă teleportat lângă mine, cu o farfurie. A pus farfuria pe masă și a așteptat cuminte întrun colț al salonului reacția mea.
meniu-73
Am privit câteva secunde farfuria din fața mea. Apoi cu același semn al discreției, i-am facut semn să vină. Garcon a venit aproape spășit și cu vocea tremurândă m-a întrebat:
-S-a întâmplat ceva domnule?
-Garcon, farfuria mea este murdară, mânjita și au rămas frunze de la salată pe ea.
-Nu domnule, asta este ce ați cerut, tartar de ton roșu. Poftă bună să aveți domnule.
Am mâncat în tacere ștergând  din când în când cu bucațele de lipie zeama întinsa pe farfurie.
Sunt sigur că voi mai trece  p-acolo. Viața îți oferă surprize și surprize și nu voi  spune nu unei vizite la restaurant. Măcar de-aș stii că-l revăd pe garcon și a lui plutire.

Pentru SuperBlog2016

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Garcon

  1. Daniela zice:

    Mi-aduc aminte de o experienta asemenatoare cu cea pe care ai descris-o. Portiile mici, ospatarii mai mereu pe lânga masa… atât de usor se miscau pe lânga noi, de m-am speriat când m-a întrebat daca e totul ok. Mai mult, portioara, care se afla într-un fel de lingura de portelan, mi-a sarit din „creuzeta”, s-a împrastiat printre sosulete si decor si, în urmatorul moment, m-am trezit si fara farfuria din fata! Exces de zel, na! Hahaha!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Daniela zice:

    *asemanatoare… iar am gresit!

    Apreciază

  3. igigel zice:

    :)))) Realitatea depaseste fictiunea 🙂
    Cred ca greselile le faceti de emotie 😛

    Apreciază

  4. k zice:

    Mi s-a oferit ocazia de a manca in astfel de locatii, unde se plateste design-ul celor continute de menu-ul zilei, nicidecum consistenta felurilor de mancare sau gustul bun al deserturilor! Nu de putine ori, snobismul multor oameni este evident si prin localurile frecventate, ies, din ele, la fel de nemancati, ca inainte de a manca la restaurant!! Domnule draga, mi-a placut prezentarea ta, cu toate ca tartarul, indiferent din ce este pregatit, nu face parte dintre preferintele mele culinare! Ospataria? Este o arta, daca este practicata cum se cuvine.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Haios articol, inspirată introducere. Pe lângă greșelile gramaticale, un cuvânt cheie este greșit. Încă o mențiune: Residence Hotels este denumirea lanțului hotelier din care face parte Hotel Arc de Triomphe, în incinta căruia se află Oliviers. 🙂 Ne vedem la Gală, dar nu levitând ca garcon, mai degrabă cu picioarele pe pământ. Mulțumim pentru articol!

    Apreciat de 1 persoană

    • igigel zice:

      M-ați făcut curios si am recitit articolul. Da, sunt haios tare, cu tot cu greșelile gramaticale. Alea doua mi-ar fi plăcut să ne vedem la Gala dar o vom lăsa pe următoarea editie. Multumesc de comentariu.

      Apreciază

  6. Pingback: SuperBlog | Proba 19. Momente unice, în restaurantele Oliviers și Citroniers

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s