Bătrânul

Dacă voiai să-l vezi pe nea Haralambie îl găseai sigur pe stâncă. Stânca pe care în glumă spunea că a concesionat-o pentru 100 de ani și avea de gand să-i facă pe toți.
De dimineața de cum soarele își sălta pălaria de seara și până când luna se aciua în spatele lui vrând a-l speria, nea Haralambie stătea pe stâncă.
index

Nu întodeauna pescuia, chiar dacă își lua undița cu el mereu, erau zile în care stătea și contempla marea. Privea în larg la coama orizontului și la navele ce-i treceau pragul de păreau că  vor cădea în neant. Uneori  când valurile semețe cu vârfuri pana la cer aproape ajungeau pănă la el, se ridica în picioare și  arăta pumnul marii. Din respect, marea se retragea mofluză cu promisiunea că data următoare îl va uda.
Dacă-l întreba-i câți ani are,   mormăia de zor niște cifre aiurea. Nu știa nici el câti ani trecuseră de cănd venise pe lume si doar barba aproape in intregime alba ii trada varsta. Unii se hazardau şi spuneau că are cel puţin 80 de ani dar nimeni nu ştia sigur. Nici măcar el.
Parcă o eternitate trecuse de când stătea pe stanca şi mulţi dintre cei care căutau să se aşeze pe lângă el, nu concepeau ziua, oricare zi, fără el.
În fiecare zi îşi lua cu el pe lângă undiţa, un bot de mâncare pentru el şi altul pentru peşti. Mânca tacticos la primele raze ale soarelui, câteva înghiţituri şi restul păstra pentru mai târziu.
Pentru era o zi specială pe care o serba odată pe an, nea Haralambie se gândii se trateze regeşte de aceea azi îşi lua cu el cea mai pufoasă brânză din câte gustase. Era un fan declarat al brânzei şi în fiecare zi îi puteai găsii în desagă o bucăţică de brânză. Îl atrăgea şi imaginea de pe pachet, o imagine ce-l ducea cu gândul la copilărie
superblog-nou-768x643
Nu purta ceas şi de aceea când simţea soarele că-i mai băţos, lua a două îmbucătura din bucată de brânză. Păstra cea mai mare parte a ei pentru drumul spre seară, când doldora de peşti, ronţăia cea mai mare bucată.
Acum o bagă la loc în desagă şi dintr-odată se auzi strigat. De la trei stânci mai încolo, vocea piţigăiată a lui Radu se făcu auzită:
-Nea Haralambie, nea Haralambie! Vino până la mine să-ţi arată ce mi-am luat.
Fără să răspundă, nea Haralambie lasă undiţa în suport şi se duse cale de trei stânci să vadă nouă achiziţie a lui Radu.
Radu era printre cei care îndrăzneau să-l deranjeze pe bătrân. Era nepotul cel mare a lui şi asta reprezenta un avantaj. În ziua aceea Radu vru să-i arate bătrânului o undiţa ce o putea controla cu telefonul. Nea Haralambie nu credea în tehnologie dar de dragul nepotului, se lasă purtat în discuţii despre pescuit şi alte cele.
Când se întoarse spre stanca sa, nea Haralambie văzu ce nu văzuse niciodată. Cască bine ochii, îi freca să nu creadă că are vedenii şi-i arată nepotului tărăşenia de pe stânca lui. Amândoi priveau la spectacol ca la un circ. Desaga moşului era larg deschisă aruncată cât colo, iar conţinutul ei era discordia ce-i făcea pe cei trei protagonişti ai circului să se împingă, să se certe şi să ameninţe cu focurile cele adânci ale iadului.
Cei trei, o sirenă cu pletele fluturând de fiecare mişcare, un marinar german de submarin zombificat şi un pirat al Marii Negre cu un papagal roşu că focul pe umărul stâng, trăgeau care încotro de bucată de brânză rămasă din desaga lui nea Haralambie. Cum un asemenea spectacol încă nu văzuse, nea Haralambie se puse pe stanca nepotului în aşteptarea învingătorului.
Şi trebuiră a aştepta până la înserat, când obosiţi de atâta lupta, cei trei căzuseră laţi dar fără să dea drumul la bucată de brânză. Nea Haralambie se apropie de ei liniştit, îşi strânse sculele şi când să plece, lua şi bucată de brânză din mâinile celor trei.
-Doară nu credeaţi că mă lăsați fără bunătate de brânză.

 

 

Pentru SpringSuperBlog2017

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Bătrânul

  1. RaduThor zice:

    Şi nu şi-a rupt dinţii ăia de peste 80 de ani în bucata aia de cremă de brânză pe care o avea la el? 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  2. Adriana zice:

    Vaaai, doar tu puteai scoate pirati germani și sirene prin pufoșenii cu ștaif! Apropo, mi-l amintesc pe nea Haralambie, de la proba cu cartile. Fantastica scriere si aceea.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Pingback: SuperBlog | Proba 2. Puff…. Puff….. Pufulește-te!

  4. Multumim pentru articol si mult succes!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Pingback: A rezona sau a nu rezona, unde-i intrebarea? – probuța 2 | Metafora buzz-ului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s