Jurnal de bordel

Ziua 1
Sunt fericită că am găsit acest loc. Când am văzut afişul că se va ţine concurs pentru ocuparea posturilor, m-am bucurat enorm. Am fost vreo 30 de fete pe 5 locuri.
Azi am făcut protecţia muncii. Am stat 8 ore citind afişele de pe pereţi şi tariful. Când mi-a adus fişa de post să o citesc ştiam toate tarifele şi programul de reduceri promoţionale. Pentru că au şi aşa ceva pentru atragerea clienţilor. De pildă la trei vizite, a patra este gratuită. Poţi să-ţi faci abonament pe perioade sau pe vizite. În weekend şi în perioada sărbătorilor legale este mai scump, pentru că sunt şi clienţi mai puţini, preferă să-şi petreacă sărbătorile cu familia.
Fişa de post era un act lung cât o foaie de xerox, inscripționat pe o parte. La atribuţii şi responsabilităţi era trecută o singură frază: satisfacerea clientului prin diverse metode. Adică îi şi puteam citi poveşti de adormit dacă se plictisea.
Am făcut şi un mic instructaj în caz de incendiu, adică trebuie să alerg cât mai disperată cu mâinile ridicate spre cer ţipând din toţi plămânii: Fooooc! Am fost cât se poate de naturală. Plus ca a trebuit sa manipulez un stingator. Un fleac!

Ziua 3
Azi am avut primul client. Se spune că primul client îţi lasă o amprentă asupra carierei, că va reflecta imaginea viitorului. Din respect pentru nevastă-sa îşi dăduse jos verigheta.
Am avut trac dar ca un gentelman a ştiut să facă dispărută orice urmă de reţinere. Am făcut dragoste nebuneşte. Când ne ţineam în braţe în postludiu, mi-a şoptit că vrea o omletă cu şuncă şi să-i cos un nasture. I-am răspuns: Bine, dar să arunci gunoiul când pleci.
I-a plăcut. Mi-a promis că mă va căuta mereu. Nu mai cred de mult în promisiuni.

 

Ziua 6
M-a durut puţin capul de ieri. Unui client îi plăcea metal. Până să ajungem în pat a vrut să ascultăm câteva melodii. Ca preludiu. Se prea poate să ne fi ciocnit de câteva ori în frontispiciu.
Fetele mi-au povestit despre unul mai ciudat, un străin olandez şi azi e rândul meu să-l primesc ca fata cea nouă. Am avut parte de multe aşa că nu prea mă mai sperie nimic. Totuşi am avut o uşoară reţinere când l-am văzut că se dezbracă, rămâne în ciorapi dar nu vine în pat. Scoate din geamantanul cu care venise nişte hârtii şi începe să se plimbe prin cameră citind din ele. Din când în când gesticula spre mine ca şi cum eram 1000 de oameni în încăpere care-l ascultau. Citea cu voce tare şi cu o oarecare expresivitate. Nu înţelegeam nimic din ce citeşte că era într-o limbă de care încă nu avusesem parte.
Când a terminat, a pus hârtiile pe masă şi a făcut dragoste încălţat cu ciorapi.
La plecare mi-a spus numele: Joachim von Hubelbrandinurgen din Haga. Într-o română pocită mi-a spus că-mi lasă hârtiile pentru că-i place de mine.

Ziua 7
Am stat în pat toată ziua. Nu am fost în stare de nimic.

Ziua 10
De dimineața a venit un pitic. Mi-a trebuit ceva timp să-mi dau seama că chiar a bătut cineva la ușă. E adevărat ce se spune despre ei, că de fapt au trei picioare.

Ziua 11
Sunt bărbaţi şi bărbaţi, dar cei care se cred buricul pământului atunci când îţi dau bani au impresia că îţi cumpără şi sufletul. Din când în când ai parte de câte unul care reuşeşte prin atitudine să adâncească starea de deznădejde care te cuprinde când vezi cât mai ai de strâns până pleci. Îţi spui că merită să înduri asemenea tratamente, că speranţa este ceea ce ţi-a rămas. Că viaţă va fi cândva frumoasă și vei privi în urmă cu mânie şi în faţă cu bucurie.
În timp ce el îşi savura victoria  întins pe tot patul, m-am refugiat la masă. Într-un colţ, uitasem de ele, erau hârtiile olandezului. M-am chiorât degeaba 50 de minute la ele. Voiam să par ocupată şi să nu-l bag în seamă. Mi-a atras totuşi atenţia însemnele din susul paginii tot felul de hieroglife, trandafiri şi printre ele o coroană şi ceva sume trecute pe undeva pe la mijloc. În jos numele olandezului scris frumos caligrafic cu cerneală.

Ziua 13
Se spune despre zile de 13, dacă e să cadă și marți, că aduc ghinion. Nu a fost așa. Un domn galant cu un buchet imens de flori, dotat dumnezeiește, a făcut din mine o femeie fericită. Abia aștept să mai treacă pe aici.
Asta ca sa compenseze pe unul dinainte care dupa ce a terminat, a plans. Nu mai văzusem bărbat să plângă. Plângea în icnete mici cu lacrimi la fel de mici. L-am luat în brațe și am încercat să-l îmbărbătez, mângâindu-i  începutul de chelie. A plâns și mai tare. Am așteptat să termine de plâns și i-am dat banii înapoi că mi se făcuse milă de  felul cum i se zguduia trupul când plângea.

Ziua 15
Zilele trec una după alta, anoste, uneori cenușii și doar soarele mai face să intre puțină bucurie în noi. Sau cel puțin în mine.
Azi am avut parte de stand up comedy. Îi place să spună glume dar nu avea curajul în public așa că a repetat cu mine câteva minute. Am râs cu poftă, ca atunci când muști o bucată sănătoasă dintr-un fruct și parcă tot nu-ți ajunge.
La plecare a vrut să mai spună câteva dar nu am mai fost în stare să râd. A fost un domn că și-a dat seama de situație și s-a oprit la timp. Ca să se compenseze a zis că mă ajută cu hârtiile de pe masă. Uitasem din nou de ele. Din ce a văzut el, par hârtii oficiale cu însemne regale și pot avea ceva însemnătate. Pe o bucată de hârtie mi-a scris un numele unei agențtii de traduceri și un număr de telefon.

Ziua 19
Azi e ziua mea liberă. M-am hotărât să-i caut pe cei de la agenția de traduceri după ce ieri cineva a vrut să facă pe traducătorul și mi-a spus că este o factură la produse de igienă orală. Păi de ce să-mi lase olandezul factura mie?!

Ziua 20
Directorul de la agenția de traduceri a trecut azi pe la mine. Mi-a lăsat hârtiile la recepție și a plecat. Aș fi vrut să mai stăm de vorbă și să-i mulţumesc.
Mi-e un pic frică să citesc traducerea hârtiilor. Stau și acum împrăştiate pe masa. Când le-am luat de la recepție, patroana mi-a spus că sunt o femeie norocoasă şi fericită.
O bătaie în ușa m-a făcut să tresar. Eram cât p-aci să citesc hârtiile. O las pe mai târziu. Acum am treabă.

 

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Jurnal de bordel

  1. electrissima zice:

    Un text savuros si plin de umor, ca de obicei. Ai o imaginatie foarte bogata! Ma gandeam, ca o sugestie, ce-ar fi sa introduci in text niste greseli gramaticale… Gen: „Tipii aia mia zis sa trec a doua zii pe la iei”, ca sa fie si mai haios?

    Apreciat de 1 persoană

  2. abisurile zice:

    Tu vrei un 50, asa? De puncte.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s