Meet Richi

El este Richi. Sau așa cum familia mea l-a obișnuit. Mie îmi place să-l strig Rex, de prima dată am vrut să-i spun Rex dar familia mea nu a fost de acord. Când sunt doar eu cu el, îl strig Rex.
Totuși, când i-am adus spre plăcerea seductiei o papagăliță peruș, am insistat   să o strigăm Didina.
Nu a stat decât două săptămani, că era foarte rea. Rodea tot ce înseamnă lemn și pusese ochii pe marginea de cauciuc a ușii. Plus că-l cicălea și-l ciugulea pe Richi de ajunsese săracul din zăpăceala ce era, o epavă păsărească. Stătea în colivie aăaaaa, cu ochii stinși și cu aripile lăsate de ți-era mai mare mila de el. Așa că a trebuit să o ducem înapoi. A plâns Richi vreo săptămână dar apoi a revenit la programul de celibatar.
A, este baiețel. Sau moș, că nu știu sigur cât are. La noi este de un an jumate dar se pare că era cam de multișor la magazin.
Zic asta pentru că de când este la noi, nu am reușit să ajungem la o întelegere. Tot sălbatic a rămas, nu reușesc să-l țin în palmă fără să mă ciupească.
Acum e ca un  membru al familiei și chiar dacă o zi întreagă îl ignoram și face ce vrea în legea lui, câte 3 minute pe zi îl prind în palmă și chițăie ca o alarmă, de zice lumea că chinuim animale în casă.
De ceva timp i-a crescut partea de jos a ciocului neverosimil de mult și curbat ca un iatagan. Și gheruțele.
Așă ca ieri mă prezint la cabinetul de medicină veterinară din oras, singurul cabinet, cu gândul să întreb despre soluții. La recepție, o doamnă care s-a dovedit recepționistă, mă întreabă:
– Ce probleme aveți?
-Doamne fereste,  eu nu am nici o problema că dacă aveam nu veneam aici. Am un peruș.
-Aveți un papagal?
-Nu, am un perus căruia i-a crescut  partea de jos a ciocului și vreau să știu dacă se poate face ceva.
-Stați puțin să vină doamna doctor și vă spune. Acum castrează  un motan.
Am așteptat câteva minute și apare și doamna doctor veterinar.
– Ce s-a intamplat?
– Doamnă, am un peruș căruia i-a crescut partea de jos a ciocului. Nu știu cât de mult îl deranjeaza pe el dar pe mine mă deranjează la culme când îl văd așa. Ce se poate face?
-Veniți mâine cu el și îi tăiem ciocul.
Astăzi îl iau pe domnișorul păsăroi cu tot cu colivie și țuști la doctor. La intrarea în  cabinet o doamnă cu un câine zâmbește la mine și mă întreabă  mai mult din ochi și mimică ce s-a întâmplat.
– Am o păsărica cu ciocul mare. Am venit să-i tai ciocul.
Recepționista de ieri mă vede și mă întreabă:
-Domnul cu papagalul?
– Nu, domnul cu perușul.
-Așteptați puțin.
Mă așez pe scaun și las colivia jos. Pe hol era puțină agitație de la animalele ce se aflau în cabinet. Într-o cămăruță o pisică era anesteziată, într-o altă parte un câine era tuns, ras și frezat  iar în alt spațiu se vindea mâncare pentru necuvăntatoare.
Nu am stat mai mult de un minut când dintr-o parte a cabinetului vine spre colivie o pisică mare și neagră urmată de stăpână.
Am strigat:
-Doamnă, doamnă, pisica dumneavoastră se dă la păsărica mea.
Acum Richi este mândru. Stă crăcit gheruță peste gheruță și tot plescăie din cioc în căutarea bucații pierdute.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s