Timbuk si Inuk

Pe alba întindere nici ţipenie de om sau orice altă fiinţă purtătoare de sânge cald.
În orice direcţie ai privii ochii  s-ar întâlnii doar cu albul zăpezii. Era o zi liniştită, vântul încă nu-şi începuse  răgetul  iar soarele  îşi croia drum printr-un noian de nori pufoşi, semn că spre seară va ninge iar. O mantie albă proaspătă acoperea zăpada veche, de la ninsoarea de ieri.
Pot spune că viaţa nu m-a pregătit pentru aşa ceva. De atâta alb ochii începură să mă doară cu toate ca Timbuk îmi dăduse o şapcă ce avea un cozoroc mai lung, ce acoperea bătaia soarelui.
Mă apucă de mână şi arătă în depărtare o uşoară mişcare, abia observabilă. Experienţa şi viaţa în asemenea condiţii îţi dau puteri nebănuite şi mi-a trebuit ceva timp să văd ceea ce-mi arătase Timbuk. În departare, un urs polar se deplasa cu o oarecare viteză spre noi. A fost semnalul ce ne-a făcut să ne mişcăm din loc. Sania lui era destul de încăpătoare iar cei noua câini Husky făceau faţă cu brio greutăţii.
Mergeam cu viteza mare tocmai  ca să lăsăm vântului care începuse să bată uşor, timp să împraştie mirosul şi urmele.
Nu mai era mult pană la iglu,  câteva ore după cum se exprimase Timbuk.
De trei luni de zile eram companionul lor. Sau aşa cum încercase să se exprime Inuk, grija lor. Deşi în limba lor cuvântul  grijă nu-şi găseşte echivalent.
Pentru ei viaţa are doar bucurii iar tristeţea călătoare vine doar când pierd pe cineva drag. Dar chiar şi atunci, un zâmbet exista în sufletul lor pentru că ştiu că acel cineva se va reîncarna în ceva ce le este drag lor, în vânt, în fulgi de nea, într-un câine.
Timbuk opri odată sania, să privească în urmă. Ursul se pierduse de tot în zare iar de atunci slăbii viteza să lase timp câinilor să  se odihnească.
În cele trei luni  Inuk mă învăţase  multe,  cum să privesc în zare fără să mă dor ochii aşteptându-l pe Timbuk, cum să cos o piele astfel încât să acopere toate părţile trupului, cum se curată peştele şi se pune la uscat în iglu, cum se prepară tocana de iepure. Când m-am întremat, amândoi mi-au arătat cum se înhămează câinii la sanie, cum se simte vântul, cum să citeşti vremea din dansul norilor şi din tot ce ne înconjoară şi cum să conduci o sanie. Eram curios de tot ce-mi arătau, de fiecare expresie a lor, de fiecare gest al chipului pentru că cele câteva cuvinte  pe care le spuneau, nu exprimau pe de-a-ntregul ceea ce voiau să spună de aceea foloseau expresivitatea chipului să completeze o frază.
M-au găsit într-o dună, printre resturile avionului, aproape îngheţat.
Plecasem  de la Mihail Kogălniceanu de la aeroport , de câteva zile, oprisem de câteva ori să fac plinul şi voiam să ajung la Reykjavik. Dar  o furtună puternică mi-a îndreptat avionul spre Greonlanda. Câteva ore am zburat în neant, neştiind în ce direcţie mă îndrept, toate aparatele de zbor din carlinga fiind date peste cap. Când am rămas fără combustibil, am lăsat avionul să planeze şi atunci am văzut întinderea albă. Mi-a trecut prin cap că acesta îmi  este sfârşitul, că voi murii departe de lume că nimeni nu mă va găsi, încercam să-mi recapitulez bucuriile vieţii şi  până să-mi pierd cunoştinţa, am simţit doar că avionul s-a răsturnat de câteva ori şi s-a înfipt într-o dună de zăpadă.
Timbuk m-a găsit strângând la piept  un aparat de fotografiat, singurul lucru ce am putut salva în acele momente.
Am scăpat cu câteva răni uşoare  şi o contuzie serioasa la cap.
M-a pus în sanie, m-a învelit în piei şi dintr-o dată am simţit căldură. Am adormit din legănatul saniei. După câteva zile m-am trezit şi primul lucru pe care l-am văzut au fost blocurile de gheaţa ce mă înconjurau. Dar era cald, ca o căldură interioară, ce vine din suflet. Simplitatea şi dragostea cu care am fost îngrijit au făcut să-mi revin repede.
Poate dacă nu ar fi fost concursul Momondo, acela cu o poză dintr-o excursie, nu aş fi avut niciodată ocazia să cunosc cei mai buni, blânzi şi calzi oameni din lume.
Aş fi vrut să ajung în Islanda, să-mi fac o poza la gheizere, când tâşneşte unul şi mă acoperă în întregime în aburi, dar soarta a vrut ceva mai frumos pentru mine.
Până să se descarce de tot aparatul de fotografiat, am reuşit să o imortalizez pe Inuk:
arctic11.jpg

Sursa pozei

Pentru SpringSuperBlog2017

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în de larg public și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Timbuk si Inuk

  1. Ioana zice:

    Până la urmă cum o cheamă? Inuk sau Tinuk? Că Timbuk am înțeles că e soțul 🙂
    Să ne spui cum ai venit înapoi de acolo.

    Apreciat de 1 persoană

    • igigel zice:

      Da, pentru ca poza nu-i a mea. In cerinte au zis o poza personala. Daca nu am fost in excursie de 11 ani de unde sa scot o poza!!?/ Asa ca am inventat.

      Apreciază

    • igigel zice:

      Nu, nu am facut contestatie ca nu avea sens. 72 de puncte probabil pentru gramatica, originalitate si creativitate. Ca de restu’, seminte.
      Am ajuns sa fiu salvat de gramatica. Ironic!!

      Apreciază

      • abisurile zice:

        Cred ca nu le-a placut asocierea cu accidentul aviatic. Ceea ce nu scria nicaieri – ca tb ceva frumos, bla bla. In schimb scria ca tb povestit despre o poza – una singura , chiar daca se puteau pune mai multe. Asta nu pare sa fi contat… am citit ceva fara cap si coada – habar nu am ce poza era personajul principal ca erau acolo vreo 10 … in fine, un text fara nici un mesaj sau emotie sau ceva cu care sa ramai dupa.punctaj maaaare

        Apreciat de 1 persoană

    • igigel zice:

      Vorbesti despre unul dintre articolele cu nota mare de la proba?

      Totusi ma uimeste mentalitatea: creezi o campanie mare cu impact enorm probabil si te strofoci de detalii nesemnificative la un concurs, care nu are nici o continuare.
      Nu vreau sa ma gandesc prea adanc ca incepe sa ma doara capul. Tu ai avut experienta ta cu proba la credite, eu mai multe 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s