Miercuri

E miercuri, o zi care nu e nici marţi şi nici joi, adică mai aproape de weekend. E o zi care te ţine în suspans, suspendată parcă între început şi sfărşit de săptămână.
Azi e ziua în care plec la vânatoare. De ceva timp m-am angajat recuperator de credite de la persoane fizice, la un fel de instituţie  financiară nebancară.
Îmi place  mai mult să-mi spun vânător decât recuperator, că am parte din partea oamenilor de privirile acelea umezi ale animalelor când se simt încolţite „Nu trage  măritule vânător, că am copii şi plâng de foame de iphone!”
În locul puştii mi-am pus la umăr o gentuţa ce conţine o agenduţă cu numelor lor. Ale oamenilor. Sunt împraştiaţi prin tot oraşul dar cum oraşul este mic şi îndesat, prefer mersul pe jos, că-mi dă ocazia să-i privesc pe cei care înca nu au credite. Şi zâmbesc la ei.
Înarmat şi cu o  încredere de nezdruncinat,  sun la prima uşă. O data. De doua ori. Când să sun a treia oară, un prichindel de vreo 6 ani  bucălat deschide uşa:
– Mami mi-a spus să nu deschid uşa la stlăini.
– Şi totuşi ai făcut-o. Mă-ta e acasă!? Îl intreb.
– Mi-a mai spus mami să vă spun că nu-i acasă, că-i plecată la ţala cu nenea Varlam să culeagă via lu’ bunica, ăa facă stluguli. Şi a zis ca dacă stau cuminte  mi-aduce must. Nu stiu ce-i ăla must dal  aşa a zis.
– Să-i spui lu’ maică-ta că mai trec pe la sfârşit de săptămână, să pregătească banii că altfel îi iau mustul. Hai, închide uşa acum  şi stai cuminte.
– Pa nenea lău.
Următoarea fiinţă condamnată e doar la doua scări mai încolo. Mai fusesem la ea cu vreo două săptămâni înainte. Bat la uşă, negăsind soneria. O bătrânică gârbovită şi cu un batic neglijent aruncat în cap, deschide.
– Bună ziua mamaie.
– Bună să-ţi fie inima preabunule şi frumosule tânăr. Dar ce vânt îţi poartă măreţii paşi la uşa mea?
– Mamaia, sper că nu ai Alzhaimer şi ai uitat de datorie?
– Eh, mai uită mamaia, că-i bătrână şi singură şi …
Din interior se scurgeau către mine acordurile Boleroului lui Ravel. Prin mica deschizatură a uşii puteam  vedea o umbră cum se miscă în ritmurile muzicii iar mirosul de lumânări parfumate îmi izbea simţurile.
– …şi mamaie!? Aşa mi-a spus şi ultima dată. Pentru că eşti simpatică şi  cu bun simţ, consideră că ăsta e ultimul avertisment. Data următoare când vin, mai întâi deschid uşa banii apoi apari matale în uşa, da!?
– Să-ţi dea Dumnezeu sănătate maică, că tare eşti frumos şi bun la suflet.
Pe când plecam mai mândru de mine şi mai frumos, parcă am auzit-o pe mamaie  zicând de după uşă ” Fraieru’. L-am păcălit şi de data asta. Pedrooo, vino la mamaiţa, păpuşă masculină!”.  Sau doar mi s-a părut.
Pe când urcam treptele spre următoarea recuperare, doi tineri tocmai încuiau uăa la care trebuia să bat.
– Hei, dar unde plecă tinerii mei aşa veseli şi grăbiţi?
Când tânşrul se întoarse spre mine auzindu-mi vocea, am avut o reacţie de retragere.
– Oau, Etna, ce-i paţit taică? Stai la distantă de mine, poate erupe Etna.
Pe faţa lui se citea din toţi porii tinereţea. Câteva coşuri aflate în stadiu avansat de preexplozie încercau să zâmbescă spre mine. Fetişcana de-o seamă cu el, se străduia să reziste tentaţiei de a fugi.
–  Am să uit pentru câteva secunde adevăratul scop al vizitei şi până să te întreb de părinţi şi de bani, o să te ajut să ţii fata lângă tine.
Fără să bag în seamă cele câteva cuvinte pe care tânărul le spuse în apărarea lui, i-am spus:
– Prespun că ai un cont pe Facebook şi că vei vrea să te mândreşti  cu cucerirea ta dar recomandarea mea este să stai departe de orice aparat de fotografiat. Măcar câteva zile, până nu încerci cea mai de încredere marcă.
Bag mâna în gentuţa mea şi-i scot la iveală o poză cu câteva chipuri în floarea vârstei, fără acnee.

– Uite aici,  bucurie, veselie, piele sănătoasă gata de distracţie.
Privea poza, privea către fată şi când ridică ochii spre mine, schiţa un zâmbet. Cam timid dar cu speranţă.
– După ce-ţi faci tu un tratament minim cu ingredientele astea de ultimă generaţie de la Farmec, eşti gata sufleteşte şi trupeşte pentru un selfie. Ia,  montează un zâmbet pe chipul brăzdat de vulcani şi zi după mine, Gata de selfie.
Gata de selfie! izbucnii tânărul într-o formă lasciva de cuvinte.
–  Şi pentru că eşti simpatic şi nu datoraţi prea mulţi bani, bagă-ţi şi  câteva benzi de curatare a punctelor negre, că parcă eşti dalmaţian.
456-benzi-curatare-puncte-negre-2
I-am lăsat  pe scară chicotind unul la celălalt şi am urcat un etaj. La uşa la care trebuia să bat, trona un afiş mare pe fond albastru cu litere roşii: INTERZIS RECUPERATORILOR.
În fond, e miercuri

Pentru SuperBlog 2017

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în de larg public și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Miercuri

  1. Pingback: Proba 4. Gata de selfie, cu Gerovital Stop Acnee

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s