Prinţul

Pe la miezul zilei, sediul firmei francize.ro fremăta de zor. Hârtiile zburau care încotro luând traiectorii rectilinii, oamenii  se călcau tandru pe picioare, scaune alunecau pe gresie, până şi apa bolborosea pozitiv în tonomat.
Toate, însa, aveau un scop precis, un haos controlabil prin bluetooth sau, mai bine spus, o circulară venită de câteva zile prin sistemul intern de mesagerie îi anunţa pe toţi că, în cursul zile de azi, o delegaţie de investitori vor călca pragul firmei pentru încheierea avantajoasă a unor contracte în franciză. La sfârşitul circularei, expeditorul pusese nişte inimioare şi floricele. Cu gust
Prima care intrase în fibrilaţia zilei era tanti Dora, femeia de serviciu cu contract part time. De dimineaţa a lustruit geamurile până aproape de starea de perfecţiune, încât mulţi dintre cei care încercau să intre in sediu, invariabil, făceau cunoştinţa cu geamul uşii Pentru completare lăsau să scape câteva cuvinte printre dinţi sau în gând. Apoi şi-a pus la lucru profesionalismul şi a creat oglindă din gresia mată. Când a terminat, totul strălucea a curăţenie, iar parfumul floral îmbibat în aer crea iluzia unui paradis. S-a pus pe un scaun din anticameră să-şi odihnească oasele chinuite de vremea uşor ploioasă de afară.
Rând pe rând, departamentele simţeau în ceafă răsuflarea orei de întâlnire. Imprimantele semănau cu nişte locomotive cu abur, rotiţele scoteau foaie după foaie, iar mirosul de hârtie încinsă aproape că sufoca aspectul floral.
Doamna Ştefănescu, şefa departamentului Contabilitate, semăna cu o îmblanzitoare de lei căreia îi lipseau doar biciul şi gratiile. Strigă moderat către celelalte departamente şi îşi impulsiona colegii şi subalternii că totul trebuie pus la punct până la ultima virgulă.
Poate vă închipuiţi totuşi că doar cu această ocazie lucrurile erau duse într-o extremă plăcuta. Să zicem doar că era o zi ca oricare alta!
În tot acest timp, departe de starea de pregătire din cealaltă parte a sediului, în lobby se aşternu liniştea. Tanti Dora, rămasă singură, îşi masa genunchii chinuiţi dând vina pe vreme.
Preocupată de starea genunchiului, tanti Dora nu observă cum două maşini negre de dimensiuni considerabile opriră chiar în faţa sediului. Din ele coborâră trei oameni îmbracaţi în alb şi restul în negru. Nu observă nici cele doua cămile legate la bara din spate a ultimei maşini.
D-abia când se apropiaseră de ea cei trei oameni în alb, tanti Dora ridică ochii.
– Aoleu maică, stafiile! strigă tanti Dora speriată.
– Salam alaikum!, rosti cel din stânga. Preaslăvit fie Allah şi toţi credincioşi lui. Urmă o scurtă plecăciune în semn de salut. Iertare preaplecat cer, nu suntem stafii. Aici cu mine este Luminaţia Sa Prinţul Abdul El Adli, preaslăvit fie-i numele şi pământul pe care calcă! Alături este Ministrul Comerţului Ben Ghazara, iar eu, sclav preaplecat, sunt sfătuitorul şi traducătorul Prinţului, preslăvit fie-i numele, umilul dumneavoastră Faruz.
– Da’ mulţi mai sunteţi! Luaţi şi voi loc pe unde puteţi, că pe mine mă junghe o durere prin picioareeee…
– Cum Prinţul, Allah aibă grijă de numele şi viaţa lui, nu cunoaşte obiceiurile şi vorbirea voastră, eu voi traduce Prinţului. Obiceiurile europene ne sunt necunoscute, dar dacă aşa trebuie, stăm.
Cei trei se aşezară pe scaunele libere de lângă tanti Dora. Dintr-o data lobby-ul devenise neîncăpător.
– Da’ cu ce trebi p-aci?, întrebă tanti Dora masându-şi genunchiul.
Faruz îşi aranjă igal-ul şi se întoarse către Prinţ să-i traducă întrebarea. Urmă un scurt dialog între cei doi completată de câteva mişcări ale mâinii drepte a Prinţului umit de ospitalitatea europeană.
– Luminăţia Sa, preaslăvit fie-i neamul şi urmaşii, ar vrea, ca dovadă a bunavoinţei lui şi pentru modul calduros cu care a fost primit, să va ofere în dar o cămilă. Desigur, dacă domnia voastră doreşte, să trecem direct la miezul prezenţei noastre aici.
Tanti Dora îl privi adânc pe Faruz la auzul acestui dar.
– Ce să fac eu cu o cămilă, că-s femeie bătrâna şi d-abia am grija de mine, d-apăi de un animal? Păi, tot nu mi-aţi spusără ce faceti aici?
– Luminăţia Sa, Allah aibă grijă de el, a adunat de la vârstă fragedă, cu sudoarea frunţii, o avere frumoasă. Acum, în al 22 an al vieţii şi întelepciunii lui, doreşte a deschide o afacere. Ochii luminaţi de strălucirea întelepciunii l-au călăuzit spre dumneavoastră.
francize

Aşa cum stelele strălucesc în înaltului cerului într-o noapte caldă din deşert, aşa îşi doreste şi Prinţul, glorie lui, o afacere să strălucească de la început. Oportunitaţi de afaceri există multe, dar ce ar fi mai frumos decât strălucirea afacerii la gâtul celor trei soţii ale Prinţului!
 Franciza Amazing Jewelry!
– Pe mine să mă scuzaţi domniile voastre, dar trebuie să mă întorc la lucru. Tanti Dora se ridică anevoie de pe scaun, oftând uşor. Da’ mătăluţa poţi să vorbeşti în continuare, îi spuse lui Faruz, că ş-aşa nu înţeleg nimic.
Din scaunul lui, Prinţul era nerăbdător să afle ce spusese tanti Dora şi începuse să gesticuleze spre Faruz.
Tanti Dora dispăru încet în holul care duce în sediu, lăsându-i pe cei trei în lobby porniţi într-o discuţie cu tentă contradictorie. De afară un nechezat scurt îl făcu pe Faruz să strige dupa ea:
– Cămila, luaţi cămila!!

Pentru SuperBlog 2017


 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în de larg public și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Prinţul

  1. RaduThor zice:

    Toate că toate ( adică mă fac că n-am văzut „Selam alaikum”), dar cămilele ălea avea pempărși din aia cum cere hotărârea de consiliu, erau vaccinate, aveau pașapoarte? Sau ar trebui sesizată poliția animalelor că au fost alergate până s-a pleoștit cocoașa, legate de bara mașinii? 😉

    Apreciat de 2 persoane

  2. Adriana zice:

    Bre, dar știu că la franciza de asta cu cadouri surpriza…as fi tare atenta! Ai un apetit pentru detalii ca imi vine sa inventez un concurs doar sa mai scrii cand se termina acesta…

    Apreciat de 1 persoană

  3. IB zice:

    :)) Ca nu mai stiam de e SB sau „1001 de Nopti” 😀

    Apreciat de 1 persoană

  4. dragifemei zice:

    Ma gandeam sa particip si eu la SB, dar, avand in vedere articolul asta, cred ca stau linistita, ca nu am nicio sansa… Mie mi-a placut mult! Chiar m-a binedispus! Mult succes!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s