Curăţenie

Vi s-a întâmplat vreodată ca noaptea înainte de a adormii, să vină cele mai multe idei?
Mi se întâmplă ca de la o vreme bună să fiu invadat de un şuvoi imens de gânduri, fraze întortocheate cu subînţeles, cuvinte ce vor să se integreze într-o propoziţie alambicată şi doar somnul profund opresc marea nelinişte.
Dimineaţă mă trezesc doar cu un amărât de 1% din tot ce mi-a trecut prin cap, restul se pierde în imensitatea somnului. Probabil ar trebui să fac precum Michael Jackson şi să dorm cu un reportefon la capul patului, că de fiecare dată când vreun gând mă paşte, să-l înregistrez imediat. Sau o tastatură pliabilă pe pernă, să tastez.
Aşa s-a întâmplat şi aseară iar dimineaţă mi-a rămas doar un gând, curăţenie de sărbători.
Chiar dacă este încă devreme pentru ea, a fost tot ce mi-a rămas întipărit în cap.
Deschid uşa debaralei şi un morman de produse cad cu zgomot peste mine. Înjur birjăreşte pe cel ce a lăsat dezordinea şi din grămada de obiecte de curăţenie aleg două produse ce fac curătenia mai uşoară şi mai plăcută.

Mă uit lung la cada în care rămăsese nişte apă de la baia de aseară.
– Amice, ţi-a semnat condamnarea la scurgere. Dacă torn în tine nişte Nufar Soluţie de desfundat ţevi şi chiuvete, te usuci de tot. Ia uite aici ce poza frumoasă are.

– Nu râde chiuvetă, că vine şi rândul tău. Să vedem atunci, cine râde mai tare! Cred că eu voi fi acela, privindu-va cum străluciţi amândouă.

Următoarea ţintă, aragazul. O namilă cu patru ochiuri ce de-a lungul timpului multe satisfacţii mi-a adus. Dar orice satisfacţie îşi are preţul ei iar acum, privind la albul iniţial ce s-a transformat într-un dalmaţian cu pete maronii, îmi trece gândul să-i reînvii gloria de odinioară.
Dar cu ce să începi când ai în fata ditamai namilă!? O studiez din toate părţile, îi caut punctul vulnerabil şi concluzionez că cea mai bună soluţie este să o iau de sus. De sus în jos. Scot la interval un produs la experţii în curăţenie şi o flutur în fata namilei.
– Ete ce ţi-a adus moşul! Îi spun ţinând în mână un Triumf Degresant universal. Nu tremura de frică, că o să te cureţe repede, cât ai zice mămăligă cu brânză şi friptură la cuptor. Nepătat-o!!
– Cine are parte de eficientă, cine!? Şi mă reped cu flaconul de Triumf spre namilă.
Îmi pun mănuşile şi îi curăţ capacul în doi timpi şi trei frecţii. Apoi mă îndepărtez şi privesc lucrarea de care eram mândru. Mă las în joc spre cuptor şi cumva ating namilă cu capul la butoane. Capacul cade cu zgomot şi tresar.
– Nu te împotrivii! E doar spre binele tău. Promit ca să fiu tandru cu cuptorul.

Încă stăteam în picioare şi admiram lucrarea aducând în gând omagii producătorilor de produse de curăţenie, când soneria zbarnâie nervos.
În pragul uşii vecina din faţă, purtând aceleaşi mănuşi galbene şi cu părul vâlvoi, toată transpirată. Cu toate astea rămăsese destulă frumuseţe de admirat la ea.
De data asta ea era cea cu ochii ţintă la mine, la mănuşi şi la flaconul din mâna stângă.
– Ce bărbat! Îi lăsă să-i scape aproape fără să vrea.
Ochii ei făceau un du-te vino între ochii mei şi flaconul de curăţat aragaze.
– Bună ziua vecină. Cu ce pot să te ajut?
– Scuze vecinu’ că dau buzna aşa peste matale dar m-am apucat de curăţat aragazul şi de azi dimineaţă mă chinui să-i scot petele şi mă gândeam că poate găsesc la tine ceva mai bun, că ăla cu care am dat e apa de ploaie. Da’ dacă mă gândesc de două ori, poate treci matale pe la mine. Te servesc cu o cafea, un ceai, o apă.
– Da vecina, cu cea mai mare plăcere. Termin la mine apoi termin şi la dumneavoastră. Am nişte produse şi nişte ponturi pentru curăţenie de te dau pe spate.
Când să intre pe uşa la ea, s-a întors spre mine şi mi-a spus zâmbind.
– Te aştept vecinu’!

Pentru SuperBlog2017