…el

Vesel mă îndreptam spre el. Era început de toamnă, un septembrie călduros ce parcă voia să ţină vara în loc.
Mirel sta pe strada Petru Maior, la doar două străzi de Lugoj, unde stau eu. De fiecare dată când mă duceam la el, în drumul meu pe Calea Grivitei apărea Wu Xing, magazinul de mâncăruri chinezeşti.
Astăzi în vitrină era un afiş mare ce mă invita să gust furnici şi să dau Share&Play.
Curios am trecut mai departe şi stârnit de expresie, mi-am promis că la prima ocazie voi gusta din delicateţea chinezească.
Locul de joacă al nostru era la Mirel. Avea sufrageria cât Casa Poporului şi era loc de desfăşurare a tuturor trupelor din jocurile noastre pe calculator. Ajungeam mereu primul şi-l găseam pe Mirel trebăluind la fire.
– Salut Gigel. Mă salutat băgat cu capul în calculator.
– Salut Mirel. N-au venit încă?
– Ştii că eşti mereu primul, nu?
– Ştiu!
Nu terminam bine salutul ca pe uşă apăreau Manuel şi Micsunel. Eram toţi şi pregătiţi să începem bătălia. După o oră în care tastele laptop-urilor zbarniau şi săreau în toate direcţiile, transpiraţi de efortul de a păstra trupele intacte, cădeam laţi pe canapele.
– Îmi trebuie ceva să regenerez energia pierdută. Adică mi-e foame! Exclamă Mirel uitându-se rugător la mine.
– Cand veneam spre tine am vazut un Wu Xing pe drum. Ce zici sa incercam ceva chinezesc?
– Nişte tăieţei, nişte aripioare de pui Gan Bian… mmm! Completă Manuel.
– Am un coleg de muncă, lucrează la întreţinerea calculatoarelor, Marcel pe numele lui, ce mi-a recomandat cu ardoare mâncarea chinezească. Ce ziceţi să comandăm de la ei? Sunt aproape şi în câteva minute sunt aici.
Am căzut de acord să facem o comandă în grup, după ce ne-am delectat cu imaginile mâncărurilor pe site.
Doar câteva minute i-au trebuit lui Xiu Wel, băiatul cu livrările la domiciliu, să ajungă cu cele 12 cutii. Când am deschis uşa, am văzut doar cutiile şi după ce am luat câteva a apărut şi chipul lui schimonosit. Eram lihniţi de foame şi ne trebuia ceva întăritor.

Stăteam cu burţile la bec şi ne felicităm reciproc pentru alegerea făcută. Aripioarele de pui au fost un deliciu.
Manuel a fost primul care a început să bată darabana cu beţigaşul în mânerul scaunului. Imediat am preluat ritmul şi după câteva măsuri eram în stare să creăm o capodoperă muzicală în patru beţigaşe.
Cutiile erau aruncate pe parchet neglijent. Privind la ele am observat că aproape creau un cerc. Le-am rearanjat astfel încât cercul era complet închis. Dintr-o dată interiorul cercului s-a luminat şi un fel de plasmă energetică a unit cele 12 cutii. Am rămas toţi cu gurile căscate.
Curiozitatea l-a împins pe Micşunel să arunce beţigaşul în cerc.
– Cred că am creat fără să vrem un portal. Şi-a dat cu părerea după ce am văzut cu toţi cum beţigaşul a dispărut în interiorul cercului. Vreau să văd unde s-a dus.
Fără să aştepte reacţia celorlalţi s-a aplecat cu jumătate de trup în cerc şi a revenit imediat.
– E ceva acolo. Eu sar.
Am văzut cum, ca un scafandru, a plonjat în cerc… şi dus a fost. Stăteam şi nu ne venea să credem.
– Veniţi, s-a auzit din cerc, veniţi. E bine!

Am plonjat pe rând şi dintr-o dată ne-am trezit pe stradă. Eram chiar în faţa casei lui Mirel. Ne uităm în jurul nostru şi vedeam locuri pe care le cunoşteam. Era casa doamnei Popescu, intersecţia… până şi copaci erau aceiaşi. Dar ceva era diferit, ceva ne făcea să credem că nu suntem decât într-un univers paralel. Culorile erau altfel, mai vii mai aprinse, mai multe. Oamenii treceau pe trotuar şi ne salutau zâmbind.
Gândul a venit fulgerător în timp ce priveam în jur în căutarea acelui ceva ce lipseşte: Nu erau reclame. În nici un colţ, pe nici o clădire, la nici o intersecţie ochiul nu-ţi era bombardat decât de culorile aprinse. Nimic altceva nu obtura vederea în drumul ei.
Am alergat până la colţ să văd mai bine, să-mi pot bucura ochiul de verdele pomilor, de roşul clădirilor, de verdele deschis al ierbii, de albul norilor. Ajuns la colt, am exclamat.
– Hei, i-a uitaţi-vă, au şi aici Wu Xing!
Doar o mică inscripţie ce amintea trecătorilor că aici este un magazin de mâncăruri chinezeşti.
– Cum ne întoarcem?
– Propun să unim beţigaşele în vârf.
Ne-am trezit în sufrageria lui Mirel, încă ameţiţi de experienţă.
– Asta trebuie împărtăşită. Îl sun pe Marcel să vină. Îi spun să vină şi cu prietenii lui, Cornel, Ionel şi Clementin.
– Spune-i şi de promoţia Share&Play şi că poate să câştige un telefon Huawei P9 Lite.
Superblog-SharePlay-800x800px-768x768

Cine stie, poate deschid si ei vreun portal.

 

Pentru SuperBlog2017

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în de larg public și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la …el

  1. Un portal! Foarte tare! Succes! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s