Elizabeth

– Ai 5 minute, îi spuse gardianul. Fă-i să conteze.
Elizabeth era încă o femeie frumoasă în ciuda celor 5 ani. Reuşise să-şi păstreze frumuseţea tenului iar strălucirea din ochi era neatinsă. Cei 5 ani petrecuţi nu-i schimbase decât vârstă.
Când i s-a spus că are dreptul la o ultimă dorinţă realizabilă şi cu bun simţ, nu a stat pe gânduri, a cerut ca ultimele clipe să şi le petreacă într-o costumaţie formată din bluză de damă şi pantofi de damă de pe Answer.ro.  Voia ca lumea să-şi aducă aminte de ea ca femeie, nu ca un număr încarcerat într-o închisoare.
Cu toate că regulile erau foarte stricte când era vorba despre vestimentaţie, în cazul ei s-a făcut o excepţie pe motivul ultimei dorinţe. Excepţia a fost semnată chiar de guvernatorul statului care a semnat şi pentru acordarea de fonduri din bani statului.

Gardianul Harold a stat cu laptopul în faţa uşii ei vreo două oare până ce Beth a reuşit să se decidă.
În cei 5 ani de când avea grijă de ea, gardianul Harold desemnat să o conducă pe ultimul drum, o îndrăgise. Îi veghea nopţile privind la somnul ei, îi ascultă poveştile despre viaţa de dincolo, uneori poveşti care îi atingeau sensibilitatea rămasă neştirbită de răceala închisorii. Era atras de inteligenţa ei şi petreceau câteodată ore întregi stând de vorba printre gratiile uşii. Discutau despre orice iar Harold era vrăjit de uşurinţa cu care poate emite teorii şi explicaţii. În cu totul altă situaţie ar fi invitat-o la cină dar acum trebuia să o ajute să-şi aleagă ceva pentru ultimul drum, un gând care-l făcu să curgă o lacrimă. Se şterse îndeajuns de repede să nu-l observe Beth.
– Ce zici H, mi-ar sta bine aşa?
large_img_1100577

– Eşti o femeie frumoasă orice ai îmbrăca şi cred că bluza asta ţi-ar evidenţia feminitatea. Este şic şi ţi potriveşte.
– Ai fost mereu un linguşitor H. Cred că m-am hotărât. O să port bluza asta şi botinele Big Star. Ce zici?
– Ai făcut cea mai bună alegere Beth.
large_img_1111509

– Acum să ne uităm pentru tine.
– Cum adică, Pentru mine?!
– Doar nu vrei ca bărbatul ce-l îndrăgesc şi-mi va fi alături pentru puţinul timp rămas, să fie îmbrăcat într-o ţinută albastră cu curele?! Şi tu trebuie să arăţi ca un bărbat adevărat.
Harold încerca un zâmbet în oceanul de tristeţe ce-l simţea. Se stăpânii să nu o sărute printre gratii şi-i spuse.
– Nu se cade Beth şi apoi nu cred că directorul închisorii va fi de acord cu asta. În plus sunt fonduri limitate.
– H, bucură-te de momentele plăcute care ne-au mai rămas. Vreau să te văd cum îţi stă şi altfel decât în uniformă, să văd bărbatul, nu gardianul. Eşti un bărbat tânăr şi atrăgător şi e păcat să nu scoţi în evidenţă asta.
Îi alese o bluză Jack and Jones şi o pereche de pantofi pentru bărbaţi Camper.

Statul plătise factura şi alese să păstrase articolele până în ziua în care le va purta pentru prima şi ultima dată.
– Ai 5 minute, îi spuse Harold. Fă-le să conteze. Îi întinse pachetul cu sigla Answear pe el.
– Acum vă rog să vă întoarceţi. Nu se cade să priviţi o femeie când se pregăteşte. Şi tu părinte!
Părintele O’Brian se întoarse să-i ţină companie gardianului Harold.
– Beth, au trecut 5 minute, o anunţă Harold. Putem să ne întoarcem?
– Încă puţin, încă puţin!
Părintele deschise cartea ce o ţinea în mână şi începu să murmure mai mult pentru el câteva pasaje.
– Gata, puteţi să vă întoarceţi.
Harold se întoarse primul şi aproape că îi scăpă din mâna legătură de cătuşe pregătite pentru a i le pune lui Beth.
– Eşti… eşti… eşti cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată!
– Mă măguleşti, îi spuse Beth şi obrăjorii i se umplură de roşeaţă.
Îşi lăsase părul liber şi folosise puţinul fard ce-l mai avea. Rotunjise conturul ochilor cu un negru discret iar buzele străluceau de la balsam. Iar bluza aleasă o transformase din deţinutul cu numărul 567952, într-o femeie cu adevărat frumoasă.
Harold încă era în transă fermecat de frumuseţea ei, că d-abia o auzi pe Beth spunându-i.
– Hai H, e rândul tău acum. Schimbă-te! Ai 5 minute! Şi râse zglobiu de glumă făcută.
– Ce… nu… nu cred e bine… dacă…
– Nu mai fi cârcotaş, ţi-am spus că vreau să fie alături de mine bărbatul, nu gardianul.
După două minute, Beth strigă la el.
– Eşti gata dragul meu?! Să ştii că nu vor pleca nicăieri dacă întârziem. Şi râse din nou.
– Gata!
De data asta a fost rândul lui Beth să rămână cu ochii ţintă la bărbatul ce stătea în celulă şi zâmbea la ea. Simţea cum fluturii ce se plimbau în voie prin părul şi stomacul ei, deveniseră mai vioi. O stare plăcută îi invadă mintea şi pentru prima dată simţea ce înseamnă iubirea. Nu-i pasă că era şi pentru ultima dată, voia doar să iubească.
Au mers încet pe drumul spre locul unde era scaunul, cu părintele O’Brian în faţa lor şi cu alţi doi gardieni în spate. „Un alai de nuntă” gândi Beth, admirând bărbatul ce-l ţinea de braţ. „Eşti frumos şi pentru atât de puţin timp, eşti al meu!
– Părinte, se întoarse Beth spre el, poţi să oficiezi o căsătorie?
– Da copila mea, căsătorie, botez, înmormântare… oriunde Dumnezeu vrea să fiu prezent.
– Nu părinte, acum. Poţi să uneşti două suflete în faţa lui Dumnezeu, chiar acum?
Harold îi privi ochii strălucind de dragoste şi ştia. Încuviinţă cu un zâmbet şi cu inima pleznindu-i de fericire.
– Avem tot ce ne trebuie, miri, popă, martori, ţinuta potrivită. Tortul şi lumânările lipsesc dar sunt sigur că putem improviza, completă Harold.
Harold o ceru în căsătorie pe Beth aşa cum se cuvine. Îngenunche în faţa ei, înainte de a fi pusă pe scaun. Ea spuse da şi-i mai spuse că este cea mai fericită femeie din lume.
Înainte de a spune slujbă pentru ultimul drum, părintele O’Brian oficiă o căsătorie.
Când luminile din camera scaunului pâlpâiră precum nişte lumânări peste care vântul îşi trimisese ultima suflare, într-un colţ pe un scaun Harold plângea.

 

Pentru SuperBlog2017

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Elizabeth

  1. Madi zice:

    Desi m-am obisnuit cu stilul tau, inca mi se pare incredibil cum reusesti sa transpui absolut orice subiect in cu totul alt context. Mi-a placut mult ideea.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Foarte frumos! Ai putea să scrii și un roman in jurul acestei povesti. Eu l-aș citi pe nerăsuflate .

    Apreciat de 1 persoană

  3. Pingback: Proba 25. „Dragă, ieșim pe ușă în 5 minute, da?”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s