Capitanul Mediu

Prin 2007, pe când eram proaspăt instalat într-un birou aflat la capătul unui hol cu o masă şi un birou la care trona un carneţel negru şi două pixuri, într-o dimineaţă cam când îmi savuram cafeaua făcută de o colegă ce stătea la un birou adevărat, m-am trezit cu o hârtie pe masă.
M-am uitat lung la ea, am întins braţul şi am privit-o de departe cu un ochi scrutător. Chiar voiam s-o şi miros dar mi-era un pic teamă să nu devin bănuit. Am apropiat-o să o citesc. Pe măsură ce cuvintele prindeau sens, în mine se croşeta o idee cât un scenariu:
„Din dispoziţia Directorului General Vasile Abărbățoaiei, se numeşte responsabil de mediu domnul Gi Gigel din cadrul secţiei Ansamble şi Subansamble Retorice”.
Dacă până atunci mă interesa mediul cât pe George Bush, care a zis că „economia Americii este mai importantă ca mediul şi stratul de ozon” iar eu l-am copiat spunându-mi că este bine ca mediul să-şi vadă de nasul lui şi să nu convearga cu starea mea de confort şi bine, ei bine, dintr-o dată devenisem Căpitanul Mediu.
Acel petec de hârtie ce încă stătea în faţa mea aproape bulbucându-i-se  ochi invizibili până în adâncimea neagră a trupului meu, avusese darul să scoată la lumină în câteva secunde, activistul ecologic din mine.
Cu ochii spre geamul ce dădea spre albastrul mării, într-o doară am simţit cele câteva valuri ce se spărgeau în pietrele mari ca un râs ironic la adresa mea, am închis ochii şi am început să visez:
Mai întâi muzica, uşor crescendo, uşor măreaţă, ca în Superman, iar oamenii se întrebau dându-şi coate şi privind aiurea spre cer sau pădure” Cine e?! Ce e?!” ” Tam tararaaam! E Căpitanul Mediuuu.. uu… u!” Înarmat cu o capă verzuie, un carneţel cât un chitanţier cu coperţi verde închis, cu un pix în formă de morcov, umblam brambura printre oameni şi chestii din natură. Vegheam, cu o privire pătrunzătoare, la verdele ierbii, să crească grasă şi frumoasă, ţineam piept celor care voiau să-şi lase eternităţii dovada iubirii scrijelindu-şi numele pe coaja copacilor, eram pavăza naturii punându-mă în faţa celor cu drujba.
Oamenii îmi ştiau de frică iar când apăream prin zonă, se împrăştiau că potârnichile care încotro; Fugiţii, e Căpitanul Mediuuu.. uu.. u!
Câte un nefericit care nu mă ştia şi care în nemernicia lui avusese curajul să arunce pe jos ambalajul de la un cingo Orbit, tremura din toţi rărunchii privind la pixul ce desena amenzi pe chitanţier. Glasul lui trăda trădare şi îndurare:
– Promit că nu mai fac!
– Promisiunile nu fac natura mai verde. Acum scapi cu o amendă dar data următoare o mănânci.
– Dar nu e bună la gust.
– Nu-i nimic, pui nişte sare.
Şi dispăream într-o direcţie necunoscută fluturându-mi capă şi lăsând în urmă un val de amenzi cu usturime.
Eram spaima mâncătorilor de seminţe din parcuri şi a celor ce aruncau resturile de mâncare pe jos în ideea că dau de pomană câinilor, spaima celor care-şi lasă ambalajele în păduri după un picnic, până şi gunoaiele tremurau de frica mea şi când ştiau că mă apropii săreau singure în coşul de gunoi.
Visurile îmi erau verzi, despre un univers verde în care noi conviețuiam alaturi naturii îngrijind-o şi pieptănându-i firele de iarbă şi stăteam râzând sub umbra coamelor copacilor, vedeam întinderi verzi de copaci în floarea vârstei, acolo unde până mai ieri nu era decât nimic, nimic făcut de oameni… când o voce baritonală de şef mă trezeşte la realitate.
– A, bine. Văd că ai găsit hârtia. Nu-ţi face probleme, că trebuie să ne aliniem la nişte reglementări europene. Nu e cine ştie ce, aduci la zi autorizaţia de mediu, completezi nişte formulare cu cantitatea de deşeu făcută şi o duci la Garda de Mediu, faci nişte Liste cu Aspectele de Mediu şi cu cele semnificative… şi gata.
– Cum, doar atât?! Adică nu este vorba despre protejarea mediului? Doar consumăm nişte hârtie ca să arătăm că ne pasă de mediu?
– Da.
Dar ziua a aceea a fost hotărâtoare pentru mine. De atunci am privit cu alţi ochii natura, i-am redescoperit frumuseţea şi am vrut să o păstrez aşa în minte, verde şi curată. Gunoaiele îşi găseau locul binemeritat în coşul de gunoi, hârtia era refolosita iar ce era nerecuperabil o strângeam separat.
Plângea sufletul în mine când vedeam maşina de gunoi cum descărcau la grămadă containerele de gunoi menajer, hârtie şi plastic. Nu le pasă câtuşi de puţin de reciclare ci doar de bani. Cu cât aveau mai mult de selectat, cu atât primeau bani mai mulţi.
Cred că sensibilizarea oamenilor nu stă în clipuri la tv sau radio ci în amenzi usturătoare şi responsabilitate. Avem legi, avem amenzi dar nu le aplică nimeni.

forests-why-matter_63516847

Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Capitanul Mediu

  1. RaduThor zice:

    Așa! Trebuie să fii rău! Să tai amenzi până când acțiunile spărgătorilor de semințe o să se apropie de ceea ce ne dorim cu toții, reciclarea! Dar nu pot să nu mă întreb: 1) Cu ce dăunează naturii acele coji de semințe? 2) În ce le-am recicla dacă acțiunile căpitanului vor da roade și vom începe să adunăm la un loc cantități apreciabile?

    Apreciat de 2 persoane

    • igigel zice:

      1. ) Nu naturii, ci ideea de curtatenie. Ti-ar place sa mergi prin parc si sa calci pe un covor de coji de seminte?
      Cojile sunt parte din natura, se descompun, ingrasa solul dar ar fi bine sa fie pe pamant, nu pe trotuar, nu pe alei.
      2 ) Vezi punctul 1 😛

      Apreciat de 2 persoane

  2. Magda Magdi zice:

    Nu ar trebui sa fie nevoie de amenzi pentru a fi responsabili ci doar de educatie, acasa si in scoli

    Apreciat de 2 persoane

    • igigel zice:

      Exista educatie in scoli. Copii au lectii despre mediu, despre cum poate fi protejat si despre reciclare.
      Pe termen lung este solutia ideala, ca poti schimba mentalitatea unui popor invatand copii ce inseamna protejare. Din pacate exista riscul sa fie prea tarziu pana cand ei vor pune in aplicare ceea ce invata in scoala.
      De asta sunt adeptul amenzilor 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. igigel, as vrea sa stiu pe unde-şi plimbă Căpitanul Mediu carneţelul…Bulevardele Bucureştiului sunt pline de chiştoace (de ţigări), de muci aruncaţi nonşalant din nasurile unor nesimţiţi, -fix de la înălţimea lor, de-ajung mucii care-încotro, uneori chiar pe hainele celui întâmplat la intersecţia dintre el şi mucii unui oarecare mojic ajuns în centrul CENTRUL ISTORIC al urbei!!-, şi de…”urme” lăsate, încă!!, de …chiar daca avem legi stricte privind fărăşelu’ la purtător pentru posesorii de patrupede!! Mai e timp până..departe!! (Antoaneta-Ivana)

    Apreciat de 3 persoane

    • igigel zice:

      De-ar fi visul realitate acum ar fi fost soare peste tot. Si curat. Si copaci peste tot 🙂
      Nu prea departe de mine, unde oamenii vin sa-si relaxeze mintea si trupul sezand blanzi in soare, este un exemplu concludent De vii de la inceputul sezonului pe plaja, vei vedea cum marea pe timpul iernii a facut curatenie in curtea suratei plaja. Nici pic de urme umane. Doar nisip si scoici. Si cateva buruieni batute de vantul de iarna. Pe undeva pe la mijlocul lunii iulie, deja se instaleaza ca un covor, maldare de gunoi, Daca pana acum doi ani toti gaseau motivatia ca nu exista cos de gunoi unde sa-si arunce resturile, acum exista cosuri de gunoi din 5 in 5 metri. S-a schimbat ceva? Nimic! Acelasi covor de peturi, de doze, de resturi de mancare, de mucuri de tigari, de pampersi si tampoane, chiar daca o parte din plaja este concesionata catre purtatori de umbrele si sezatorii de sezlonguri. Afise cu „Pastrati curatenia” sunt asezate chiar in vazul lor aproape ca le sterg fata. Si totusi nimic nu-i opreste sa-si lase in continuare mizeria, resturile. As vreau si eu un Capitan Mediu. Cred ca trebuie sa-l inventam.

      Apreciat de 3 persoane

  4. Pingback: Cat de usor e sa reciclezi? – Concluziile – Căsuța Oliviei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s