Blândul Clem

Privea prin geam la copacii ce descriau o linie continuă, autobuzul se mişcă rapid şi scârţâia din toate încheieturile de parcă mai avea o curbă şi-şi dădea duhul.
Nu-i pasă de nimic, privea în continuare spre masă verde ce-i trecea prin faţa ochilor, sprijinit de geam. Gândul că în curând avea să stea întins pe patul nestrâns, îi ţinea oboseală în frâu.
Încă mai simţea pe buze gustul rujului colegei care l-a schimbat şi se întrebă ce o apucase să-l sărute pe gura când i-a predat serviciul. S-a repezit la el când i-a spus ” Nimic deosebit în seara asta. Totul este bine” de parcă îi făcuse o declaraţie de dragoste. Îi place de colega lui, profesional. Venea mereu la timp, îmbrăcată decent cu geaca ce o primise de la firma de pază, duhnind a parfum de duzină ce-l făcea să-l reţină să-i spună mai mult decât un „Bună dimineaţa”. Dar azi dimineaţă universul se răsturnase şi plecase spre casă cu gustul de scorţişoară amară pe buze şi gândurile împrăştiate de cuvintele spuse cu voce joasă ale colegei” Te iubesc Clem”
Aruncă o privire prin autobuz. La trei scaune mai încolo o doamnă şedea picior peste picior legănând piciorul de deasupra, privind aiurea pe geam şi spunând la un telefon cuvinte doar de ea ştiute. Erau doar ei doi în autobuz.
Cineva uitase sau lăsase înadins un ziar pe scaunul de alături. Îl deschise în speranţa să mai uite de oboseală. Pe primă pagină cu litere mari lovind ca un aisberg ochiul, titlu mare „O bandă de infractori periculoşi au dat o spargere la un tonomat de cafea. Prejudiciul este inestimabil, conform declaraţiei reprezentantului firmei, Vasile Catastrofă, care se ocupă cu umplerea recipientelor de apă din tonomat. Numai puţin de 23 de pahare de hârtie dispărute”
Dădu pagina în căutarea unui subiect care să-i menţină interesul. Un alt titlu, mai pompos, cocoţat pe partea de sus a paginii, montat cu trei semne de exclamare ” Un câine a fost amendat de către doi gardieni publici pentru ştirbirea imaginii bisericii. Aceştia au declarat, sub protecţia anonimatului, ca într-un moment de intensitate maximă a matelor câinelui, acesta s-a căcat chiar în faţa bisericii, făcând astfel imposibilă prezenţa celor douăzeci de babe la slujba de vineri seara. Preotul a trebuit să oficieze slujba doar în prezenţa clopotarului şi a celor doi porumbei ce-şi făcuseră cuib chiar în clopotniţă. În apărarea sa, câinele a mârâit o data, nemultumit si de cuantumul amenzii”
Lasă încet ziarul acolo unde-l găsise de teamă că ştirile de la următoarele pagini pot provoca indigestie şi chiar depresie îndelungată.
Coboră la cap de linie, după ce şoferul îl zgâlţâii puţin să-l atenţioneze că trebuie să coboare. Adormise privind la şirul interminabil al liniei verzi creată de frunzele în devenire ale copacilor. Rămăsese singur în autobuz, doamna cu picioarele legănate coborâse cu ceva staţii în urmă.
Când îi mulţumii şoferului, simţise ceva care il făcea să-şi încolăcească picioarele, ca un şarpe abătut. Căută din priviri un loc care să semene cel puţin a toaleta dar nimic nu-i surâdea. Îşi puse mâinile peste partea inghinală într-o încercare disperată să-ţi ţină lichidul la locului lui. Dar lichidul nu-i ascultă tânguirile şi tot mai des simţea împunsături.
Alergă aproape târâindu-se în spatele unui bloc. Un copac  ţinea umbră imaginii. Dar parcă desprinsă dintr-o pagină de ziar de scandal, exact când îşi scosese chestia să picure, o babă apărută de niciunde fluturând un baston, exclamă la vederea situaţiei.
– Vai maică, cu ce-l hrăneşti de-i aşa, cu jăratic?!
– Săru’mâna mamaie. Îmi cer iertare pentru asta dar nu mă mai puteam ţine.
– Ei lasă, că vă ştiu eu pe ăştia că voi. Să nu dai spre mine dragonul roz ce scuipă pipi, că-l altoiesc cu bastonul. Şi îşi ridică ameninţător bastonul.
– Mamaie, nici prin gând nu mi-a trecut aşa ceva. Mi-a venit pe nepusă masă şi nu ştiam unde să mă duc. Gata, am plecat. Săru’mâna.
– Cum, pleci aşa…? Cu ultimele sforţări mamaia simulă un strigăt de ajutor încercând în acelaşi timp să-l agaţe cu partea încovoiată a bastonului.
– Ajutor, nu mă violează. Săriţi! Nu mă violează!
Clem mărise pasul cât să evite privirile matinale iscoditoare ieşite în căutarea senzaţionalului. Nu voia să apară pe pagina principală a vreunui ziar.
Ajuns la scara lui încetinii ritmul. Inima încă îi bătea mai tare de obicei şi începuse să urce scările încet. Pe măsură ce urca etaj cu etaj, luminile îl încolăceau şi-l îmbiau spre un somn dulce. Abia ce putu să o zărească pe Cecilia.
Stătea rezemată de cadrul uşii, îmbrăcată doar într-o cămăşuţă semitransparentă de noapte lăsând să se întrevadă rotunjimea sfârcurilor întărite, cu părul vâlvoi, semn că d-abia se trezise, trăgând cu nesaţ dintr-o ţigară lungă. Era o femeie frumoasă, aşa fără machiaj şi nu a înţeles niciodată de ce-i plăcea să-şi maltrateze chipul cu o tonă de var lavabil.
– Bună dimineaţa Clementin. Vocea îi era mieroasă, că miera ce se scurge din borcan luând forma unei declaraţii. Ai auzit breaking news-ul zilei?
– Bună dimineaţa Cecilia. Nu, nu am auzit. Care este?
– Sunt singură acasă! Iar ochii ei începură să deseneze în aer rotocoale şi traiectorii îndreptate spre uşa de intrare.
Până să-i răspundă Ceciliei, de după uşa întredeschisă un cap de pudel începu să marie precum o bormaşină în călduri.
– Of Cecilia! Nu azi, nici mâine sau poimâine. Probabil niciodată.
– Clem Clemisor, e păcat să ţii în lesă ditamai bestia. Ţi-am văzut poza de pe Facebook!
Îşi puse zâmbetul larg, asezonat cu mişcarea repetată a genelor creând astfel imaginea perfectă a unei femei prinsă asupra faptului după o năzdrăvănie.
– Nu merit bătăiţă?!
– Ce poză?!
Urcă spre apartamentul său, lăsând-o pe Cecilia oftând şi pufăind rotocoale în formă de inimioara din lunga ţigare. Îl urmării pe Clementin până ce şi umbra lui intra în casă.
Nu mai intrase de mult pe profilul lui, nu mai simţea nici o tragere de inimă să vadă chipurile pline de voioşie, exuberanta revărsată din pozele din călătorii, citatele pline de înţelepciune lovind un conţinut preaplin, versurile deşănţate ale sentimentelor apărute peste noapte, poze peste poze fără noimă, de parcă lumea îşi mutase tot calabalâcul pe site.
Voia o viaţă simplă, departe de dezlănţuirea virtuală a lumii şi stătea cât de puţin putea în faţa calculatorului. Îl deschise doar să vadă despre ce vorbea Cecilia.
Poză cu pricina, semn că cineva, prin cine ştie ce metodă reuşise să-i umble prin cont deşi nu înţelegea de ce ar face asta, stătea lăbărţată chiar pe prima pagină a profilului. O poză cu el în duş cu un subtitlu edificator „Eu în duş când avea 20 cm. Acum a crescut”. Observă la notificări, după mult timp în care nu ştiuse că există culoarea roşie pentru notificări, o multitudine de cerere de prietenie şi mesaje, mai exact 114 cereri de prietenie şi 67 de mesaje.
Multe, sau aproape toate, erau din partea femeilor. Doar unul era de la un domn îmbrăcat sumar, cu o eşarfă roz în jurul gâtului trimiţându-i bezele din poză.
Şterse poza şi era pregătit să şteargă şi contul dar se gândi la cei doi prieteni pe care-i avea iniţial în listă, Cecilia şi colega de muncă.
Stinse calculatorul şi se întinse pe pat. În cealaltă parte a patului pusă chiar la mijlocului peretelui, poza Iuliei, soţia lui, îi privea fiecare mişcare. O bentiţă neagră şi o floare prinsă de ramă îi reamintiseră că trecuseră doar 6 luni.

Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Blândul Clem

  1. Mona zice:

    Foarte frumos! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  2. dragifemei zice:

    Ce mult imi place cum scrii!

    Apreciat de 2 persoane

  3. M-ai facut sa rad cu lacrimi. Foarte haioasa povestirea ! Felicitari !

    Apreciat de 2 persoane

  4. Magda Magdi zice:

    Frumos si posibil real…

    Apreciat de 1 persoană

  5. IB zice:

    Citatele si sentimentele pe FB, uf, greu cu astea adanci! :)))

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s