În tabără

Pentru că frumuseţea călătoriilor trebuia să poarte un nume, i s-a spus momondo. Un motor de căutare care prilejuieşte şi întoarcerea în timp, ocazie deosebită să despachetez din cufărul cu amintiri una dintre cele mai frumoase perioade din viaţa mea. În tabără.
Pentru prima oară în viaţa mea, am piciorul pe pământul oraşului Roman în urmă cu ceva timp. E bine, nu chiar pe pământ ci pe platforma betonată a gării. Dar m-a impresionat imediat. Era ciment de calitate superioară şi nu avea decât vreo două găuri în el.
Eram însoţit doar de o valiză pătrată, solidă ce avea să-mi fie companion de-a lungul întregii perioade. Odată cu mine, o şleahtă întreagă de tineri ce le dădeau primele semne de bărbăţie în barbă, au coborât din tren şi am urmat calea spre tabără.
Prima impresia lăsată de oraşul Roman a fost de bun augur. Vedeam cu ochii ceea ce doar citisem prin cărţile de istorie, întemeietorul oraşului.
Drumul până în tabăra a fost scurt, am avut ocazia să vedem doar câteva din părţile frumoase ale oraşului, arhitecturi ce dădeau un aer măreţ micului târg de provincie încărcat de istorie. Episcopia Romanului.

Aveam să descoperim oraşul în toată splendoarea lui în călătoriile aproape zilnice de câte 12 kilometri dus şi 12 întors prin oraş şi prin împrejurimile lui.
De cum am intrat în tabără, bucuria întâlnirii cu alţi tineri a fost fără margini. Pentru a fi într-o legătură invizibilă, ceva care să ne unească pe toţi întru aceiaşi simţire, un domn cu halat alb ne punea pe un scaun şi ne tundea pe toţi la fel. Încă nu se inventase denumirea de hair stilist dar priveam măiestria cu care manipula foarfeca şi aparatul manual de tuns părul. Şi eram mândrii de noi, de realizarea la unison a unei legături, deşi unii dintre noi plângeau la vederea propriul scalp gol în oglindă.
Pentru că visul noastră de a fi împreună era greu realizabil, s-a tras la sorţi să stăm măcar câte treizeci în camerele frumos amenajate, cu zăbrele multicolore la geam, probabil creaţia vreunui artist local, înflorate pe alocuri.
Decorul minimalist al camerei, paturi suprapuse cu flori în glastră sub formă de poze, nu era un impediment, faptul că ne aveam unii pe alţii era destul. Ne îmbărbătam, ne spuneam cuvinte care ne făceau să rezistăm şi chiar dacă unii dintre noi plângeam de dorul părinţilor, se găseau întotdeauna cuvinte care să ne facă să mergem mai departe.
Într-un colţ al cămăruţei, mi-a atras atenţia un rastel cu jucării pentru adulţi. Probabil o pocinoagă a celor din conducerea taberei să ne facă să ne simţim mai bine şi să mai uităm de dorul de casă. Aveam să le folosim în lungile noastre călătorii ţinându-le la umăr cu mândria specifică a unui tânăr ce devine bărbat. Uneori, când ajungeam prin păduri, ne jucam de-a trasul la ţintă risipind liniştea naturii şi a animalelor ce sălăşuiau în ele, speriate de detunăturile ca de furtună.
Cu toate că primeam insignele de cel mai buni ţintaşi, era o onoare care nu se acorda oricui, un fel de cercetaşi de elită, nu am înţeles nici în ziua de azi după atâta timp de ce eram singurul care se bucura de ele. Grup de trăgători la ţintă :

Tabăra era locul în care puteam să ne punem în aplicare foarte multe activităţi dragi. Făcutul patului la timpul unei chibrit ars, îmbrăcatul în viteză, îngrijitul gresiei, igienizarea toaletelor şi chiar activităţi de camping când ieşeam în aer liber cu pernele, cu saltele pentru aerisire şi îndepărtarea micilor şi nevinovatelor animăluţe ce trăiau laolaltă cu noi.
Când musteam de idei, încercam să-i impun unui nene pe umerii căruia stăteau multe trese, drept dovadă de trecere a timpului şi înţelepciune, să efectuăm şi activitatea de plantarea de flori. Intro zi, i-am sugerat pe un ton cald şi cu o voce stinsă, ” Auzi nenea, acum vrei să plantăm şi flori?!”, lucru ce i-a produs o uşoare iritare, neînţeleasă de mine, fapt ce m-a făcut să dorm în acea noapte de unul singur, într-un loc în care putea să vezi prin uşa în dungi.
Printre cele mai frumoase momente din tabără era culesul murelor. Formam grupe compacte şi cutreieram pădurile cu coşuleţe în mână în căutarea dulcelui fruct, pentru desertul şi îndulcirea celor cu multe trese. Când oboseala ne cuprindea, ne aşezam şi cântăm cântece de voioşie să ne revigoram mintea. Într-una din zile cineva a propus să facem o poză. Atât de mult iubeam această activitate încât nici când am făcut poza nu voiam să opresc activitatea de cules. Grup de culegători de mure.

Poate cele mai dificile momente prin care am trecut pe perioada taberei, erau dimineţile. În fiecare dimineaţă unul dintre noi cădea într-o stare de depresie, probabil în urma unui coşmar avut pe timpul nopţii ce-l făcea să urle şi să bată în scheletul de fier al paturilor „Scularea viermilor, e 5 ceasul! Scularea!” Am încercat tot felul de tratamente, să-i punem somnifer în cana de ceai, să-i cântăm cântecele de nani, să-i spunem că-l turnam mamei lui că nu-i cuminte în tabără, că nu-l mai luăm cu noi la cules de mure, că-l lipim de tavan dacă ne mai trezeşte. Dar nimic nu a funcţionat.
A fost o perioadă frumoasă a vieţii mele şi de fiecare dată când privesc înapoi, un zâmbet larg se depune pe chipul meu. Atât de mult am îndrăgit tabără, încât am stat un an de zile în ea.
În tot acest timp am descoperit oraşul Roman bucată cu bucată, trotuar cu trotuar, bar cu bar.
După o perioadă de la terminarea taberei, am revenit în oraş şi mă simţeam ca acasă. Mulţumesc celor de la momondo pentru că mi-a oferit ocazia să scot la iveală o amintire dragă.

Pentru Spring SuperBlog2018

Care este cea mai frumoasă amintire din călătoriile voastre?

Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la În tabără

  1. Madi zice:

    Si iata o amintire frumoasa care include igienizarea toatelor. Inedit, ca intotdeauna 🙂
    Si ma bucur ca promovezi un oras mai putin inclus in destinatiile turistice in mod normal.

    Apreciat de 1 persoană

  2. igigel zice:

    Multumesc mult de apreciere. 🙂 Ramane un oras care m-a marcat pentru o perioada a vietii. Era pacat sa nu-l scot de la naftalina.

    Apreciază

  3. Mona zice:

    Mi-a plăcut mult! Respect stilul tău de scriitură, îmbină mereu umorul cu dușul rece și la final obține un zâmbet pe fața cititorului. Felicitări! Îți doresc mult succes!

    Apreciat de 1 persoană

  4. igigel zice:

    Multumesc mult doamna pentru apreciere si pentru urare 🙂 Sper ca si juriul sa gaseasca aceiasi apreciere 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  5. Fii sincer, când îți plăcea mai mult? Planton în schimbul 3, gardă de noapte schimbul 2 sau de serviciu la bucătărie?

    Apreciat de 1 persoană

  6. Frumos articolul tău Gigele 🙂 Frumoasă e amintirea ta din lunga tabără la Roman… 😉 Baftă să ai! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  7. Adriana zice:

    Eram pregatita sa las și la tine ceva care sa contina una dintre cele mai frumoase amintiri de calatorie, insa voi fi in ton cu tine si-ti voi spune ca „te-am luat”. Am stat intr-o tabără la Bucuresti, vreo patru ani, undeva langa Fundeni, cu aceleasi indeletniciri sau, ma rog, asemanatoare, pe alocuri. Un internat cochet de patru stele in declin și cu o sala de mese unde deviza „nicio masa fara stavrid” (ca peste ar fi fost incorect) concura cu ceva de genul „blestemul stomacului, bucuria siluetei”.

    Bine, nu am tras in nimeni, poate doar chiulul de la ore și de la alte activitati patriotice. Asa ca, dragule, data viitoare sa scrii si tu de mare, de Poiana Brasov, Predeal, ceva, sa ne intersectam bucuriile, ca pe cele de azi, jur ca le inchid eu in cufarul ala din primul tau pragraf. Am zis.

    Succes, prietene ca de inspiratie nu duci lipsa!

    Apreciat de 2 persoane

  8. Daniela zice:

    Hahaha! Am locuit multi ani în fata unei garnizoane militare. Când îi trezeau pe ei, ne trezeau si pe noi (eram/suntem înca trei surori) Nu întârziam niciodata la scoala… bine, daca nu ne pierdeam pe drum.
    Mergeam singura, uneori, spre casa si, ca sa numai stau la troleibuz juma de ora (si mai mult uneori), o luam pe jos, pe partea cu unitatea militara. Erau santinelele mereu în post. Seara, târziu, când se lasa întunericul, strigau: Stai! Cine esti! Lumineaza-ti fata! Si eu, de dupa gard… Sunt Daniela! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s