Contemplaţia

 

Îl găsise stând cu ochii fixaţi spre gardul de lângă cârciumă.

– Ce faci Nea Marine?
– Ete, contemplu!
– Bre, că bine zici. Pot să stau aici cu matale?
– Poţi Haralambie, e un Open Bar.
– Hai bre, nu mă lua aşa. Îţi fac cinste cu o bere dacă nu mai vorbeşti în dodii.
– Poţi să-mi faci cinste oricum, eu doar vorbesc.
– Auzi bre, da’ la ce te contempli?
– La ăştia de au îngrădit terenul ăsta de lângă locul nostru de joacă.
– Ce loc de joacă bre?
– Cârciuma Haralambie, cârciumă!
– A!
– Au pus mare afiş pe gard.
– Şi ce scrie pe el? Că nu am ochelarii la mine.
– Scrie „În acest loc se vă construii Biserica Înfrăţirii Virtuale. Materialele de construcţie au fost cumpărate prin vindem-ieftin.ro

 

Logo-VindemIeftin-300x300Şi-au adus deja materiale pentru structura şi fundaţie, pentru acoperiş şi pentru tâmplăria PVC. Nu mai scăpăm Haralambie, nu mai scăpăm. Au până şi trimitere spre pagina video.
Auzi tu Haralambie, să se construiască o biserică lângă cârciumă! În ce hal am ajuns! Să amesteci emoţia culturală cu emoţia spirituală!
Nu mai avem nici o şansă Haralambie, ne ducem de-a berbeleacul în valea largă a imixtiunii concepţiilor.
Haralambie rămase cu sticlă pe buze neştiind ce să facă, să continue nedumerit drumul lichidului spre organe sau să se oprească şi să-l întrebe ce înseamnă imixtiune.
– Auzi bre Nea Marine, da’ cine-s sunt ăştia cu Biserica Înfrăţirii Virtuale? Că io nu am auzit de ei până azi.
– Ehei, libertatea religioasă Haralambie. Care spune că fiecare din noi doi, sau împreună, atunci când ne terminăm berile, putem înfiinţa nestingheriţi de vreo lege, o biserică. Sau două. Ca un SRL, Societate cu Răspândire Largă. Dacă mi-aş crea o biserică, s-ar numi Biserica Sfântului Duh din Sticlă.
– Da’ ăştia cum au apărut? Ăştia de vor să construiască aici.
– Haralambie, e poveste lungă ce necesită alimentare. Grigore, mai fă un transport de două beri aici!
De după tejghea, parcă aşteptând comanda bătrânului, Grigore strigă spre ei” Vine băiatul!”
– A trebuit să-i dau like lu’ ţaţa Floarea, am pupat-o pe obraz, că mi-a povestit povestea cu lux de amănunte, că ea are pagina de Facebook şi e abonata la canalul Ortodoxiei. Cică era unul mai adunat care-şi crease un profil cu numele de Preasfântul Părinte Fişier. Nu se ştie de unde-i venise această idee dar reuşise în câteva luni să strângă în jurul lui câteva sute de profile enoriaşi. Le predica la ăia toată ziua bună ziua despre iubirea virtuală şi despre nemurirea sufletului pusă pe gif-uri. Avea o logoree la scris şi la imagini cu sfinţi cu halou de o zăpăcise pe ţaţa Floarea. Ea femeie credincioasă, îl primise cu tastatura deschisă în profilul ei, că-i cântase muzica gospel la miez de seară.
Ţinea slujbele doar vineri şi sâmbăta seara îmbrăcat doar în sutană, ţinând în mână o cameră 4K. Stăteau enoriaşele cu lumanari parfumate aprinse lângă camera că le promisese ăsta că le sfinţeşte. Una mai credincioasă dintre ele şi cu frică timidă de Dumnezeu jurase cu mâna pe unitate că îi apăruse chipul lui Arsenie Boca pe ecranul stins. Reuşise totuşi să facă un gâf cu el, până să dispară şi într-o oră se adunaseră vreo 2000 de profile la lista de prieteni, ca la pelerinaj.
Într-o zi de sfârşit de martie, pe când voia să-şi dea barba sfântă jos, cică i s-a arătat Dumnezeu care în milostenia şi preamărirea lui, i-a şoptit că e timpul să-şi urmeze calea. Din dimineaţa aia nu s-a mai berberit şi i se năzărise lui că şoaptele cuvântate de Dumnezeu îi spuneau să-şi facă o biserică. A dat sfoară-n virtual printre grupurile de enoriaşe cocătoare de gogoşi şi salate, că dacă-l iubesc, să-i urmeze visul şi să construiască o biserică. Reală. Asta-i treaba majoră şi presupune costuri, aşa că odată cu sfoara virtuală şi-a creat şi un cont unde enoriaşele puteau să doneze o sumă modică pentru apropierea de Dumnezeu. Da’ na, mai mult de jumate din ele erau babe pensionare. Pensie mică, internet de mare viteză, camera 4K… nu reuşise să strângă din donaţii decât vreo 4000 de lei şi trei cupoane de pensie. O babă îi promisese că-i pozează goală pentru calendarul sărbătorilor virtuale. Că în dorinţa lui să-şi urmeze calea şi visul încercase tot felul de chestii să strângă bani. Vindea lănţişoare sfinţite de pus pe ecran, mousepad-uri cu chipul şi DVD-uri cu slujbele de vlogging.
Dar nimic nu făcea să strângă cam cât îşi dorea el. Nici măcar pentru o amărâtă de căsuţa de rugăciuni, că asta:
grandemat-landing2-
Ţaţa Floarea renunţase la slujbele lui, când îşi dăduse seama că nu-i singura căreia îi arătă atenţia cuvenită, mai ales şi când aflase din grupul măicuţelor neprihănite de pe Facebook că de fapt Biserica Ortodoxă îl exmatriculase pentru expunere indecentă.
Cum necum, tot umblând prin grupuri cu promisiuni de viaţă virtuala eternă, aflase despre o fata cum că tacsu’ îi promisese juma de avere la căsătoria ei. Şi nu era o sumă de neglijat când se termină în vreo şase zerouri.
Fata era dulce, mătăsoasă că roua dimineţii, cu părul roşu ca un câmp de maci în splendoare, cârlionţata de-ţi rămâneau degetele înnodate şi cu un suflet atât de pur şi drăgălaş încât nu a rezista decât vreo două săptămâni bombardamentului de declaraţii de dragoste şi inimioare cu căţei pe care-l puse la cale Preasfântul Părinte Fişier. Karina, căci aşa o chema pe mândreţe, a rămas profund impresionată de insistenţa lui şi de promisiunile pe care el îi le turna că o ploaie torenţială, i-a spus „da” la propunerea de a-şi unii profilele.
Ma’ Haralambie, de tablă să fi şi tot nu rezişti neimpresionat la camionul de gogoşi umflate şi băgate subliminal prin mesaje.
– Aşa e nea Marine. Io unul am uitat de tot de bere de la povestea lu’ matale.
– Ştii ce mă bucur ma’ Haralambie?
– Ce te bucuri bre?
– Că nu am profil pe Facebook.
În zare soarele îşi ocupase un loc binemeritat pe cer. De departe, pe drumul ce te duce spre cârciumă, un alai pestriţ strident, îşi făcea apariţia. În frunte, un bărbos cu mantie făcea temenele către babele ce stăteau pe margine şi priveau curioase mulţimea multicoloră de oameni. Lângă el, desprinsă dintr-o lume perfect paralelă, Karina încerca să ţină pasul.

 

Pentru K

Pentru Sprin SuperBlog2018

Reclame
Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Contemplaţia

  1. Camelia Maria Cîmpean zice:

    am ajuns să te caut și să te citesc pentru că-mi îmbunezi karma! Baftă!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: JURNAL DE SUPERBLOG – când te aștepți mai puțin, pică | Metafora buzz-ului

  3. Ioana zice:

    Ha-ha 🙂 Esti criminal 🙂 ”drumul lichidului spre organe”?? :))))

    Apreciat de 1 persoană

  4. Aliosa zice:

    Salutare „igigel” ! 🙂
    Bafta multa in concurs 🙂
    iar de ai ceva de spus
    despre CEI de SUS 🙂 😦 🙂
    lasa un „comment” pe
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2018/03/22/
    Weekend placut ! 🙂
    Aliosa ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  5. Pingback: Proba 5. Casa de Comenzi Vindem-Ieftin.ro – un concept unic pe piața materialelor de construcții

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s