Oh!

Am cunoscut-o într-o zi de februarie de sfârşit, pe când primăvara îşi stăpânea cu greu dorinţa să răsară.
Stăteam amândoi la capătul liniei de plătit impozite, condamnaţi să petrecem ceva timp acolo. Am rugat-o să-mi ţină locul până mă duc să fumez o ţigară. Mi-a răspuns cu o voce suavă, uşor piţigăiată şi prelungă.
– Evideeent!
Şi mi-a zâmbit. Un zâmbet cald, ce m-a făcut să mă simt ca o veche cunoştinţă. Atunci am observat paltonul scurt ce-i trecea sub talie, părul lung de un blond timid la vârfuri şi privirea strălucitoare. Era o femeie frumoasă ale cărei haine întruchipau perfecţiunea peste un trup superb şi îi scoteau în evidenţă trăsăturile fine.
photo-1485968579580-b6d095142e6e
Când m-am întors i-am mulţumit. A zâmbit din nou la mine şi cu o mişcare naturală, mi-a atins mâna.
– Nu aveţi pentru ce, mi-a făcut placereee!
Din nou vocea prelungă.
Eram în faţa ei şi încercam să-mi ascund foiala cauzată de dorinţa de a intra în vorbă mai mult. Într-un final m-am întors.
– Trebuie să recunosc, purtaţi ceva deosebit care are darul să vă vină perfect.
– Vaai! Vă mulţumesc că aţi observat. Sunteţi foarte draguuut! Ei, le-am cumpărat de la Evernisaj. Doriţi să ştiţi mai multe despre ei?
Prelung „draguuut”!
– Mi-aţi face o deosebită plăcere dacă acceptaţi să bem o cafea împreună, după ce terminăm aici. Şi ar fi o ocazie deosebită să-mi povestiţi mai mult despre Evernisaj.
– Cu cea mai mare plăcere domnule. Dar nu ar trebui să ne cunoaştem mai întâi?! Eu sunt Lauraaa!
Cu un „a” lungit până acolo încât apăru un gâlgâit în omuşor. Totuşi, arata bine, era frumoasă!
– Gi, îmi pare bine de cunoştinţă.
Peste drum de ghişeul de impozite, o cafenea dichisită îşi deschisese obloanele în aşteptarea primilor clienţi. Ne-am aşezat la o masă lângă vitrină
– Deci, ce este Evernisaj? Am întrebat-o în timp ce ospătarul se îndepărta de noi.
Dacă ştiam…!
– Evernisaj este un concept nou, adică nu chiar nou dar care îţi dă ocazia să-i dai un refresh garderobei. Da, sunt lucruri purtate dar care sunt trecute prin câteva verificări temeinice, atente şi poţi spune că sunt ca noi. Unii ar spune că este magazin de second hand dar este mai mult decât atât…

SECOND HAND
…mie nu-mi place să-i spun Second Hand, e prea imoral şi întotdeauna mi-am găsit ceva de purtat de acolo. Mă duc aproape zilnic la Evernisaj şi mereu găsesc ceva care să mă inoiascăăă. Au lucruri chic, foarte multe de firma iar ultima oară mi-am luat un supeeerb pulovăr! D-abia aştept să-l port. Ce dacă undeva cineva l-a purtat o dată! Cred că d-aia i se spune haine second hand. Dar pe mine nu mă deranjează că cineva nu-l mai îmbrăcă. Mie poate să-mi stea foarte bineeee! Aşa că cei de la Evernisaj sunt cei mai apropiaţi de gusturile meleee! Plus ca şi ce am eu şi nu mai port pot să le dau lor ca altele să le poarteee! Gusturile sunt diferite de aceea sunt şi foarte multe magazine de haine, ca să acopere toate gusturile. Odată am fost la Evernisaj cu mama şi i-a plăcut şi eeei… şi-a luat o eşarfă…
Au urmat două ore în care a trebuit să ascult povesti despre haine. Despre fiecare haină cumpărată, despre felul în care haina îi scotea formele. După ce am auzit de 15 ori în 20 de minute cuvântul Evernisaj, am încetat să-l mai contorizez. Se interpunea cu numărătoare trecătorilor ce tranzitau vitrina sau cu numărul scaunelor şi meselor din cafenea. Ajunsesem să cunosc toate sticlele din bar şi să observ că barmanul avea o ureche mai clăpăugă. Din când în când îngăimam în „Îhî” timid. Cafeaua o terminasem de mult şi încercam să descopăr în fundul ei ceea ce văd ghicitoarele. Erau nişte forme alungite dar nimic mai mult.
– … şi să vezi ce chestie, mi-a luat rochia ce tocmai o cumpărasem de le Evernisaj şi m-am dus la petrecereee!… ha ha ha!
– Îhî!
Râdea. Habar nu aveam de ce râde, dar râdea. Şi totuşi arată bine, era frumoasă!
– Mergem? M-a întrebat uitându-se lung la mine.
– Unde?!
– La mine, să-ţi arăt garderoba.
Se pare că unul dintre „Îhî” îl luase drept răspuns afirmativ la întrebarea dacă vreau să merg cu ea şi să-mi arate ce şi-a mai luat. Aşa îmi trebuie!
Alte două ore. Două ore în care am numărat toatle petele de ţânţari de pe tavan în timp ce ea îşi scoatea toate hainele din şifonier să mi le arate.
– Asta-i tot de la Evernisaj. Am luat-o când am fost cu…
– Îhî!
Am reuşit să mai aud cum o parte din garderobă o dă de pomană la cei săraci iar o parte către Evernisaj înainte să mă afund în întunericul ce mă învăluia. Visam cu ochii deschisi la hăul din faţa mea. Adânc! Singurul gând care mă ţinea la lumina era „Şi totuşi arată bine, e frumoasă!” Am fost adus la lumina puternică de liniştea ce a cuprins încăperea, după ce a exclamat.
– Hai să mergem la tine să vedem un fiiiilm!
Speram să fie cel puţin unul de groază. Dar nu a fost să fie aşa. Când mi-a descoperit sifonierul a  uitat de film. Norocul meu că nu aveam decât o pereche de ciorapi, un tricou şi o cămaşă. Chiloţii îi ţineam în sertar.
Am făcut sex. Nu dragoste, sex. Aşteptam din clipă-n clipă să o aud ” Oh Evernisaj, oh Evernisaj… îmi vine!” Dar nu, a fost unul normal. Doar „Oh!”

Pentru L

Pentru Spring SuperBlog2018

Reclame
Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la Oh!

  1. Foarte frumoasă povestea! Ai ţesut minunat în jurul subiectului. Te felicit!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Eheheheeee, Evernisaj… bietele urechile tale Gigeleeeee… dar ohhh „și totuși arată bine, e frumoasă…” 😉 Baftă să ai 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  3. Camelia Maria Cîmpean zice:

    deci … mor după ultimele două propoziții!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Adriana zice:

    Pfui. Daca nici tu nu ai scos în evidență ……sponsorul, atunci nu știu cine sa o fi făcut-o mai bine! Cu ultimele propoziții, însă, cred că ne-ai convins și pe noi, hihihi…

    Apreciat de 1 persoană

  5. Daniela zice:

    Credeam ca în final ai ajuns pe la vreun Showroom. N-a fost sa fie… Poate data viitoare! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. Frumos ! Bafta Gigel !
    Eu nu mai am timp sa scriu. Am altele pe cap. Poate mai particip la vreo proba care sa-mi placa. 🙂 Iti tin pumnii !

    Apreciat de 1 persoană

  7. Nu mergi sa platesti impozitele vecinilor? Poate face si domnisoara aceleasi servicii pentru vecinii ei. Am ras cu lacrimi. Succes!

    Apreciat de 1 persoană

  8. Ioana zice:

    La coadă la impozite? Ha-ha :)))) Cât de romantic 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s