Amsterdam

Viaţa face ce vrea cu destinele oamenilor. Uneori îi apropie astfel încât doar un imbold este îndeajuns ca ei să se întâlnească, iar alteori distanţa dintre ei este mai mare decât orice dorinţă.
Într-un parc, pe o oarecare bancă, într-un colţişor retras privirilor trecătorilor, cei doi se ţineau de mână. Erau discreţi chiar şi pentru o pereche de ochi rătăcită prin acel loc. Stăteau privind semiîntunericul ce-i cuprindea cu încetul. Spre apus soarele îşi retrăgea razele, lăsând să mângâie pentru încheiere cele câteva frunze ce aşteptaseră seară să cadă.
– Ce s-a întâmplat cu noi?
– Cred că a intervenit… viaţa! Viaţa de familie.
– Ştii mi-ar place? Şi nu mai aştepta răspunsul. Mi-ar place să evadăm pentru două zile, să fim doar noi doi, să ne redescoperim, să fim ce-am fost cândva.
– Gândim la fel. 🙂 Zâmbetul aproape că îi sărută buzele.
– Hai să găsim o motivaţie, să o facem mâine, vrei?! Un city break… un city break în Amsterdam. Ştiu că este pe neaşteptate dar o putem face. Iubirea noastră își găseşte mereu căi de a se desfăşura. Uite, dincolo de parc este o agenţie, am văzut-o venind încoace. Au oferte city break la vedere, un city break Christian Tour, ceva care să ne scoată din ritmul rutinei. Spune-mi că vrei, spune-mi că îţi doreşti!
Se întoarse şi-i văzu chipul. Gândul că vor fi doar ei doi, îi făcea chipul să strălucească în lumina lunii.
– Da, vreau!
– Mergem… mergem la Amsterdam!
Vocea îi tremura de emoţie. Se ridicară de pe bancă şi cu paşi mici, parcă nevrând să se termine clipă, se îndreptau spre ieşire. Începuse să-i spună despre ce vor face iar cu fiecare cuvânt spus, vocea îi creştea în intensitate. În paşi lor ce mima dansul, mâinile li se atingeau iar degetele îşi căutau perechea.
– O să vedem canalele Veneţiei Nordului, mă gândeam să vizităm Muzeul Naţional,

mai mult pentru frumuseţea locaţiei, o să mergem să vedem pe Van Gogh, mă rog, picturile lui, aşa cum au fost ele create… grădinile pline de lalele,

o să tragem o fugă pe străzile din Cartierul Roşu – şi râse uşor admirativ – ador morile de vânt şi sunt sigur că vom găsi cel puţin o cafenea într-una din ele. Poate ce-mi doresc mult este să stăm la o cafenea în forma unei mori de vânt

si să degustăm deliciile casei. Ştii, acel lucru care ne place la amândoi…
Zâmbi admirativ iar ochii îi luceau de dorinţă.
-… dacă timpul este permisiv, mergem la muzeul figurilor de ceară şi muzeul lalelelor. Îmi place să te văd cum le admiri, cum guşti din parfumul lor, cum devii una cu ele. Iar seara-se întoarse să-i văd chipul când spune asta- seara ne vom retrage în cămăruţa noastră de la hotel cu vedere spre un canal cu flori pe margine şi vom face dragoste.

Îşi termină admiraţia pentru excursie chiar când ajunseră în fața agenţiei. Din vitrină un afiş îi anunţa că viaţa poate fi frumoasă: City Break în Amsterdam. Bilete de avion Christian Tour.

Seara era aşa cum şi-o închipuiseră. După o zi în care viaţa îşi arată frumuseţea pentru ei, stăteau în geam ţinându-se în braţe privind spre canal, unde o gondolă îşi făcea loc printre lumini iar pe margine, lumina împrumuta din culorile vii ale florilor.
– Cum i-ai motivat soţiei această plecare?
– I-am spus că trebuie să particip la un carnaval al lalelelor. Calitate oficială! Tu ce i-ai spus soţiei tale?
– Nu mai contează. Cred că tot ceva de genul astă.
Râseră amândoi şi se sărutară. Sărutul lor plin de pasiunea unor doi îndrăgostiţi fu acompaniat de clopoţelul unei biciclete ce rula lin în noapte.
– Ştii, mereu vom avea în inima noastră, Amsterdam.
Şi făcură dragoste.

 

Pentru SuperBlog2018