Resorturi financiare

Soarele încă mai avea puterea câtorva raze rătăcite spre apus când poarta se zgâlţâi cât să treacă un om prin ea.
– Salut Marcele!
– Ham!
Câinele ridică botul din starea de lehamite în care-şi petrecea orele apusului şi lătră scurt a bucurie, mişcându-şi regulat coadă..
– Nea Marin e acasă?
– Ham Ham!
La auzul întrebării se ridică în toate cele patru lăbuţe şi bătu cu nasul în tocul uşii.
Haralambie nu aştepta vreo minune, să-l vadă pe Marcel strigându-şi stăpânul, aşa că o făcu el.
– Nea Marine!
De dincolo de uşă veche, se auziră nişte paşi târşâind parchetul. Uşa se dădu în lături ştergând uşor botul câinelui. Acesta se retrase schelălăind sub laviţă de pe verandă, privind cu ochii mari rugători la omul ce stătea în pragul uşii.
– Haralambie, şezi lângă mine pe laviţă, că-s fudul de o ureche. Da’ nu ştiu care din ele.
– Hai să trăieşti Nea Marine! Stai să-ţi spun! M-a gândit să rezolv o problemă financiar arzătoare. Ştii doar că la mine dezideratul de independenţă financiară este derizoriu… fără perspective viabile, că se repede a mea în cardul de salariu ca vulturul la pradă.
La auzul acestor cuvinte, Nea Marin îşi săltă ochii din spre cer în căutarea unei inspiraţii.
– Ma’ Haralambie, văd de când ai fost la cursul ăla de cum să faci bani, te-ai defectat niţel. Parcă acum două săptămâni ai fost, nu?
– Da bre! M-a dus mai mult de gură lu’ Varvara la oraş la cursuri, că i-a deschis soacră-mea ochii, că nu ştiu pe unde a văzut ea pe internet, despre cum să faci bani şi tot o împunge să învăţ şi eu, să am educaţie financiară. Acum nevastă-mea nu mai îi spune leafa ci buget personal familial, când vreau să beau o bere îmi spune că e cazul să facem economii, când îşi cumpără ea nişte var d-ăla lavabil de şi-l dă pe faţă, îi spune investiţie, ca să-mi fie mai atractivă pe piaţa de capital. Când am vrut să cumpăr lemne pentru la iarnă mi-a spus că bugetul de cheltuieli curente este grevat de lichidităţi.
Când am fost la cursul ăla „Școala de bani” de la BCR, să fi văzut ce ochi mari făceam când ne povestea despre cum putem economisi. Am fost mai atent ca tataia de lângă mine, care avea un aparat auditiv şi cred că i se terminase bateria că se uită aşa atent la tanti Pompilia, că aşa se numea doamna aia care tot încerca să ne înveţe să economisim,. Avea mare scris în piept, pe un ecuson, Pompilia Ionescu.
Eu aş ecomisi nea Marine, dar nu am din ce! Şi-a luat Varvara calculator şi ştie preţurile mai ceva ca Bursa de Mărfuri. Nu e loc de divagaţii…
Soarele îşi astâmpărase setea de a lumina iar acum lăsase locul lunii. Marcel se gudura şi se prelingea la picioarele lui nea Marin de se întreba acesta uneori dacă nu-i cumva pisica.
– Ma’ Haralambie eu îţi dau câţiva bani să-ţi umezeşti gâtlejul de o bere şi ceva tărie dar îmi promiţi că te mai duci odată la cursurile alea şi cu condiţia să-mi rambursezi împrumutul integral, cu dobândă variabilă calculată şi după rata inflaţiei, la cursul de zi al indecelui Robor.
Şi zâmbi!
– Hai bre nea Marine, şi matale?!
20597512_1104309163037077_1847459917391493691_n

 

Pentru SuperBlog2018

Reclame
Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Resorturi financiare

  1. Daniela zice:

    Tare de tot! Am ras cu lacrimi! No, bine, îmi intrase putin si fumul în ochi..
    Bafta!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Magda Magdi zice:

    Mi-a bucurat seara…Nu știam ca poți face o povestioara hazlie cu atâția termeni financiari…:).Seara buna!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s