Poveste din oraşul meu

Salutare cititori!
Azi am să vă scriu despre un colţ din oraşul meu. Un colţ de rai tehnologic. O mică poveste despre cum poţi faci artă din succes.
Aflat la întretăierea străzilor Constantei şi Nuferilor, se afla un loc frecventat de din ce în ce mai mulţi oameni. În special de localnici. Vara, când soarele arde şi este în mare amor cu marea, conform spuselor primarilor ce s-au perindat pe scaunul primăriei de-a lungul timpului, localul se umple de turişti în căutarea unui loc în care să-şi potolească setea de o cafea şi umbră.
Cochet, în colţ, cu o terasă din lemn de-a lungul ei, cu vitrine mari ce lasă privitorului imaginea unui oraş în furnicar, se află cafeneaua Central Pub. Îi spune Central Pub pentru că se află în centru. Cred că dacă se afla la periferie, s-ar fi numit Periferic Pub.
Interiorul mobilat cu gust cu un art deco timpuriu, se asortează cu culoarea exteriorului, nuanţele unei toamne în splendoarea ei.
Pe patron îl găseşti mereu în zonă. Dacă nu la o masă sorbind dintr-o ceaşcă de cafea şi butonând telefonul, sigur îl poţi vedea în fața pubului vorbind cu trecători aiurea sau cu cunoştinţe vechi sau noi.
Aici l-am găsit şi eu, stând de vorbă cu tanti Jana, şefa asociaţiei de vânzătoare de leuştean din piaţa mare.
M-a invitat înăuntru la o cafea.
– Salut Dane!
– Salut Gi! Ce vânt te aduce prin centru?
– Vreau să le spui cititorilor mei despre tine, despre Central Pub şi cum ai reuşit într-o afacere despre care se spune că îţi trebuie curaj şi nebunie să o deschizi.
– Salut cititorilor lui Gi. Despre mine nu sunt multe de spus. Am 36 de ani, absolvent al Facultăţii de Mentenanţa a Gândurilor Pure, secţia Braşoave. După facultate m-am retras aici la Năvodari. Aici am cunoscut-o pe Tania, profesoara de canto şi acordeon, o lipoveancă cu părul lung bălai, împletit în codiţe. După doi ani eram proaspeţi părinţi al unui pui de om. Destinul a stabilit că a mă aşeza aici a fost cel bun lucru din viaţa mea, a noastră.
– Cum ţi-a venit ideea cu Pub-ul?
– Mă ştii doar, stau la câţiva paşi de centru şi de la geamul meu văd mereu parada de 1 decembrie şi cortegiile funerare ce se opresc la biserica din centru. Drumul meu trece inevitabil prin centru. Înainte aici era o alimentară. De când s-au mai deschis vreo trei în zonă şi au apărut supermarketurile, oamenii au început să calce mai rar prin ea. A urmat falimentul ei şi locul pustiu nu-mi dădea pace.
Visam de mult să am un loc al meu, liniştit şi cu deschidere spre oameni. Ne-am perpelit vreo lună până să ne decidem să închiriem locul.
Mă şi vedeam mare patron, scuipând seminţe pe jos şi fumând pipa la intrarea în cafenea. Greul d-abia începea!
Dar când faci totul din pasiune, nu se poate numi că munceşti. Credeam că atunci când voi deschide oamenii vor da buluc, fiind prima cafenea mai acătării din oraş.
A trebuit să mă obişnuiesc cu gândul că oamenii nu pot fi impresionaţi cu sclipici şi volănaşe, ci cu vorbe bună şi gânduri asemenea.
Am stat ceva timp de la deschidere, în fata cafenelei invitând oamenii să intre şi să guste una din cele 20 de feluri de cafea.
Ca să vezi, minunile se îndeplinesc încet şi aproape sigur. Oamenii au început să aprecieze gustul rafinat al cafelei, erau îmbiaţi de culorile mobilierului şi de servirea cu ghionturi a lui Vasile. La început la bar servea Tania dar când lucrurile au început să se mişte într-o direcţie bună, l-am angajat pe Vasile, barman cu patalama la mână şi cârlionţi blonzi de moldovean de la Huşi.
Din ce în ce mai mulţi clienţi veneau zilnic. La un moment era copleşitor să vezi toate mesele ocupate şi îţi doreşti ca acest lucru să dăinuie.
Dar odată cu mulţimea au început şi problemele. Rămâneam fără cafea, fără stocuri, când mi-era lumea mai dragă. Plus că oricâtă patalama avea Vasile la el, nu putea face faţă lucrurilor. Comenzile se încurcau iar oamenii deveneau nemulţumiţi de stare cu marele risc să-i pierd şi alţii noi să nu văd. De gestiune nu mai zic. Eram ameţit de câte lucruri trebuia să  înghesui în minte şi în camera de stocuri.
Începuse să se simtă lipsa de experienţă. Colac peste pupăză, cei de la Electrificare aveau lucrări în zonă şi intermitențele în alimentarea cu curent l-a făcut pe Vasile să scoată la lumină o latură mai puţin cunoscută. Ca să-şi anunţe clienţi că e gata cafeaua, strigă în gura mare „TRAIANEEEE! VINO BĂ’ SĂ-ŢI IEI CAPUȘINO!” „VASILICOOO, A SUNAT TAC-TU SĂ-I DUCI ŞI LUI O CEAŞCĂ DI NES!” Cred că e singurul lucru pe care-l regret din perioada aia, strigătele lui Vasile. Tare haios!
– Ce ai făcut atunci?
– Trebuia să fac ceva, să găsesc o soluţie. Auzisem de unii şi de alţii despre tehnologizarea localului, despre soluția de marcaj și gestiune potrivită afacerii tale. Mi s-a părut a fi o chestie de SF dar eram destul de disperat să apelez la aşa ceva. Am căutat şi am găsit o firmă care se ocupă în totalitate de tot ce înseamnă hardware si software marcaj restaurant, gestiune stocuri. Credeam că îmi va transforma pub-ul în cabina de comandă din Star Trek.
După cum vezi totul se transformă, nimic nu se pierde. Ba chiar se câştigă. O soluţie sigură şi eficientă la haosul de dinainte.
Aş intra prea în detalii dacă ţi-aş poveştii totul. Doar câteva. Mi-au instalat un POS restaurant, adică un Point of Sale. Pub-ul meu a devenit o rachetă pe care o pot controla din telefon. Una dintre frumuseţi îmbunătăţite este interacţiunea cu clientul. Sau mai bine zis, cu telefonul clientului. I-am pus pe băieţii de la Expressoft Tehnology să-mi creeze o aplicaţie prin care pot interacţiona cu clientul. Când vine la mine, o descărcă şi poate alege să primească notificări când cafeaua este gata. Sau îi pot trimite pe telefon notificări când lansez vreo promoţie. La trei cafele cumpărate primeşti una gratis. Şi el îmi poate trimite mesaj în avans către terminalul aflat la bar, că ajunge în câteva minute la cafenea şi ceea ce doreşte să servească. Când ajunge aici, cafeaua îl aşteaptă deja. Fidelizez clienţi şi le ofer reduceri dacă mai aduc alţi clienţi.
Am totul timpul plin în cafenea. Mai nou vreau să introduc plată cu telefonul sau cu credite. Cu timpul strânge credite pe care le poate transforma în cafele gratis. Omul vine, îşi găseşte cafeaua pe masă, schimba câteva cuvinte cu Vasile şi pleacă mulţumit fără să se gândească dacă are mărunt să plătească.
Totul tehnologizat şi cu suport tehnic 24/7.
– M-ai lăsat uimit.
– Ştiu! Câteodată mi-e dor să-l aud pe Vasile ţipând şi mă duc în spate şi opresc curentul. Mă prăpădesc de râs când îl aud înjurând compania de electricitate”‘ZEII MĂ-TII DE CURENT!”
– Şi nu-i o problemă pentru sistem?
– Nu, că restartează imediat şi oricum toate datele se păstrează în cloud. Nu-i aşa că-i fain? Îl tot mint pe Vasile că lucrează ăştia şi până la urmă o să iau un generator.
– M-ai convins Dane!
– Vrei să-l auzi pe Vasile? Hai în spate, să nu ne vadă.
” CRUŞEA ŞI ANAFURA VOASTRĂ CU ENELUL VOSTRU” „DUDUIE, HAI DE I-AŢI LICOAREA CU LAPŢI DE AŞI!”
Domenii_restaurant_2

Pentru SuperBlog2018

Reclame
Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Poveste din oraşul meu

  1. Felicitări Gigel, tare haios e articolul tău… Vasîle, măi Vasîle amu șe mai făcuși bre di ti nărăvezi acușilea iară ? 😉

    Apreciat de 2 persoane

  2. Buna Gigiel,

    Iti multumim pentru interesul acordat probei noastre si pentru articolul inscris in competitie.

    Ne bucuram sa stim ca solutiile noastre software il ajuta pe Vasile sa faca multi clienti fericiti 🙂

    Cu ganduri bune,

    Echipa Expressoft!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Daniela zice:

    Vara trecuta am fost la Botosani. Am intrat, de nevoie, în singurul birt al unui sat. Mai precis, tot satul era în birt. Am pus o singura întrebare si, iaca, toti în cor… Vasâliii, pi tine ti cauta! Era „barmanul”! Hahaha!
    Hazliu, ca de obicei, Gi! Bafta!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Magda Magdi zice:

    Îmi place foarte mult stilul tau plin de umor. Si ai o cursivitate în a povesti de invidiat. Sper sa ai mult succes, poate chiar sa câștigi. Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s