Diagnosticul

Când m-am trezit, luna îşi trimitea razele peste cearşaful alb ce mă acoperea. Am rotit capul puţin şi totul părea alb. Pereţii, patul, uşa transformaseră atmosfera într-o monocromie plăcută. Ici colo câte un fir negru strica ordine firească. Pe peretele din spatele meu, puţin la stânga, o aparatura care din zgomotele produse părea un monitor, bip-ăia la intervale regulate. Bip… bip… bip… bip!
Uşa se deschise şi o doamnă cu chipul blând şi părul cărunt, îmbrăcată într-un halat verde, încerca să introducă în atmosferă un cărucior ale cărui roti scârţâiau la fiecare mişcare. Când m-a văzut, s-a luminat la faţă.
– A! V-aţi trezit domnule?! Staţi liniştit acolo că vin imediat la dumneavoastră.
Nici nu observasem că în cameră mai era cineva. Lipit de peretele de alături un alt pat, al cărui locatar era un bătrânel, cu faţa uscăţivă şi ochii băgaţi adânc în orbită. Moţăia când doamna în verde îi spuse să dea jos pantalonii pentru injecţie. Cu mişcări greoaie, se întoarse cu fundul la ea şi exclamă un „Au!” timid atunci când acul străpunse pielea încreţită.
Urmam eu. Credeam că-mi va aplica acelaşi tratament şi mă pregăteam să mă întorc cu spatele. Dar ceva îmi reţinea mâna să se mişte.
– Staţi liniştiţi domnule Gi, că o să vă iasă branula. O să vă fac injecţia în perfuzie. Acum odihniţi-vă! Aveţi nevoie.
Se depărtă cu acelaşi scârţâit în roţi şi cu un ultim zâmbet înainte să închidă uşa. Am adormit la loc imediat.
– Domnule Gi?!
Visam. Visam că aripile îmi dădeau putere şi zburam. Într-unul din zboruri un înger s-a apropiat de mine şi mă strigă. Era atât de aproape de mine încât ne atingeam aripile.
– Domnule Gi?! Treziţi-vă!
De data asta îngerul mă apucă de o aripă şi mă zgâlţâie. „Ce l-a apucat oare?!”
– E timpul să vă treziţi!
Am deschis uşor ochii, cu speranţa că voi reveni la vis. Stând pe pat lângă mine, era îngerul. Îmi ţinea încheietura mâinii în palma ei şi numără secundele. O aură aurie îi înconjura chipul blând.
– Sunt în rai?
– Încă nu. Mai aveţi până ajungeţi acolo. Deocamdată sunteţi la spital.
Vocea i se completă cu un zâmbet. Am ridicat capul şi am privit atmosfera albului omniprezent. În patul de alături, somnul bătrânului era însoţit de sunete din toate deschizăturile.
Am privit „îngerul” ce studia o fisă prinsă de un clipboard de patul meu. Avea părul blond şi chipul tânăr cu mici încreţituri ale pielii în dreptul buzelor de parcă zâmbetul îşi făcuse casă bună acolo. Îşi ţinea halatul alb pe umeri aşa cum numai medici puteau să ţină acel soi de halate medicale astfel încât să le sporească frumuseţea şi importanța.
– Hm! Îşi împreună sprâncenele într-o stare uşor meditativă. E ceva ce nu-mi place aici.
– S-a întâmplat ceva?
– Scuze domnule Gi. Sunt doctoriţa Albu. E ceva în fişa dumneavoastră ce nu îmi dă pace. Cu voia dumneavoastră am să chem o colegă.
Cred că acea chemare s-a produs telepatic. Uşa se deschise iar în pragul ei, un „înger” a cărui aură se apropia bine de alb, îşi făcu apariţia într-unul din acele noi bluze medicale cu imprimeuri înflorate amintind de lunile de mai. Chipul îi trăda frumuseţea tinereţii, păstrând încă o bună parte din ea.
43210545_1872655356152033_4800638088093106176_n
– A! Domnule Gi, ce mă bucur să vă văd. Sunt doctoriţa Flori şi mi-aţi dat ceva sperieturi cât timp aţi fost aici. Să vedem colega, cum a evoluat.
Îşi afişă zâmbetul spre mine pentru câteva secunde şi se se întoarse spre colega ei, luând o mină serioasă în timp ce studia fișa.
– Da da! Pentru mine e clar. Tensiunea, pulsul, ochii umezi. Este clar un caz de Discromie Paralelă Disfuncţională, pe un fond de Ecumezită Spongiformă Spatulată.
– Doamnă doctor, cu tot respectul, nu mai bine aşteptăm şi celelalte rezultate? Din cele câteva analize rezultate, ar putea fi o Neurodeficiența Gravitaţională Micotică. Să nu greşim tratamentul, să mai aşteptăm, zic!
– Crede-mă draga mea, îşi spun cuvântul cei 30 de ani de experienţă. Am întâlnit asemenea cazuri iar analizele nu făceau decât să confirme diagnosticul iniţial. Nu cred că mai este timp să aşteptăm şi celelalte analize. Trebuie să-i aplicăm imediat tratamentul cu Cicatitidrina, să-i extirpăm Nervul Tirbușonat şi să sperăm că celulele Limfogratioase nu vor fi afectate.
– Da da! Când mă uit la nivelul Colesterolului Filigramat şi la stratul de Filofericire Adâncit, înclin să vă dau dreptate. Am să sun imediat anestezistul şi să pregătim sala de operaţii pentru extracţia Gândurilor Sudoripare.
Priveam scena cu ochii din ce în mai măriţi iar gura căpătase o uşoară deschidere largă la auzul expresiei „sala de operaţie”.
Se aşeză lângă mine, îmi lua încheietura mâinii în palmele ei şi-mi spuse cu vocea plină de drăgălăşenie.
– Staţi liniştit domnule Gi! A fost o glumă. Sunteţi sănătos. A fost doar o cădere de calciu. Aţi leşinat probabil de la oboseală. Se mai întâmplă. Aveţi grijă de dumneavoastră, relaxaţi-vă, faceţi plimbări, acordaţi-vă timp să vă reveniţi. Azi vă externăm!
Ultima frază a fost însoţită de un zâmbet larg.
– De unde aveţi bluza aceea înflorită?
– De la un magazin online de costume medicale şi echipamente de lucru. Vă place?
– Îhî!

ehalate-logo-sb18

Pentru SuperBlog2018

Reclame
Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Diagnosticul

  1. Eu cred ca e de la o criza de inspiratoza acuta 🙂 ! N-am atiut ca dureaza asa de mult quest-urile astea de la super-blog. Vad ca te distrezi maxim!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s