Zile de caniculă cu nuntă

Cel mai mult în pauza asta de câteva zile caniculare şi nopţi toride, mi-a plăcut când s-au căsătorit Maricica şi Petronel. Cei doi porumbei fericiţi ce s-au iubit platonic în spatele Căminului Cultural. Pentru ea a fost prima dată, fiind ocolita sistematic de orice urmă de dragoste, sex sau altă formă de copulaţie din cauza expresiei ei faciale ce îţi îngheţa orice libidou.
De departe păreau cuplul perfect. El mare maestru de ceremonii în cadrul Clubului de Arte Vizuale şi Sferice de pe lângă Casa Copiilor Răsfăţaţi iar ea Prim balerină la Hora Satelor, pensionata pe motive medicale de o boală încă necunoscut medicinii moderne. S-au cunoscut intempestiv, dăruindu-se reciproc într-o încleştare imediat după prima vedere. Gurile rele spuneau că el era prea beat să-şi dea seama ce face iar ea prea dornică să-l refuze.
A fost mâna providenţei şi a abstractului să se regăsească precum Tristan şi Isolda, a fost o iubire de mare anvergură, aşa cum recunoaşte el în rarele momente de luciditate. A iubit-o de cum primele raze de soare i-au căzut pe părul negru bucălat iar el orbit în adâncul sufletului a cerut-o imediat după consumare să-i fie pe veci consoartă. Ea s-a forţat vreo câteva zile să-i zică nu, deşi părea că intră în penumbra sau în zona întunecată a lunii, de nu-i spune „da” cererii.
S-au căsătorit la o săptămână de la cerere, după o lungă deliberare incertă, ea fiind măcinată de remuşcări dar iubitoare de viaţa în doi, trei sau chiar patru.
Ceea ce ne-a frapat pe toţi cei cinci prezenţi la ceremonie, el, ea, doi naşi aleşi pe sprânceană şi cu mine, a fost prezenţa a trei fotografi, nu se ştia clar de cine chemaţi, care ne pozau în toate stările plus o dronă care ca o umbră îmi studia fiecare mişcare din sprâncene. A trebuit să dau afară din wc un fotograf cu exces de zel, că intrase peste mine să găsească momentul perfect al situaţiei. Ochi bulbucaţi, obraji aprinşi de emoţie, par zbârlit de chinuială… era imaginea care avea să fie centrul universului în pozele de la semi nunta.
Pe lângă toate astea, încă doi cameramani cu nişte camere de luat vederea profesioniste ne scanau la fiecare clipire. Când am intrat la ofiţer să-i cunune, erau mai mulţi operatori decât nuntaşi.
Ofiţerul stării civile era puţin tras de eşarfă. Fusese la un tăiat de porc şi s-a îmbuibat bine, să nu verse lacrimi pentru el, pentru porc. Îi plăcea de porc, îl iubise ca pe prietenului şi într-un moment de tandreţe pe când împărţeau cei câţiva metri pătraţi de cocină, îl botezase Patrocle. Ca pe câinele din povestea Lizucăi. Ne-a spus toate astea între două sughiţuri şi o clătinătură, după care, cu lacrimi în ochi şi cu o foame nebună, a muşcat sănătos dintr-o eşarfă de soric. Apoi s-a mirat de frumuseţea miresei exclamând „Ai să-mi bag p.. a!” urmat de trei cruci. Apoi de drona ce îşi găsise drum înăuntru şi tot bâzâia, că o muscă în pragul depresiei. Ofiţerul, neînţelegând rostul dronei, găsise un plici sub masă ceremonială şi alerga drona în jurul mesei. Mă uitam la operatorul ce mânuia drona şi îi vedeam fericirea din ochii, slujbaş mărunt al vieţii ce se bucura de fiecare moment frumos şi trăia sufleteşte ceea ce filma. I-am spus să-şi mute bâzdâgania şi să plângă acasă când va developa filmul.
Obosit de atâta alergătură într-un final nefericit, ofiţerul s-a priponit bine de masă şi a rostit un discurs ce semăna mai mult cu declaraţie de avere. La finalul discursului s-a roțăit spre cei doi miri şi neştiind care din ei este mirele a exclamat şoptit spre ei ” Bine fie! Unul dintre voi să sărute mireasa!”. A fost clipă care ca la o strigare de start, am vrut toţi să fugim spre ieşire, neştiind la cine face referire exact. Nici unul dintre cei prezenţi nu era pregătit moral să sărute mireasa.
Pentru că eram prea puţini pentru un ditamai salonul iar cei doi miri se aveau doar pe ei, iubirea şi câteva firicele de iarbă rămase din spatele Căminului, ne-am dus cu toţi la o pizzerie. Mândrii nevoie mare, cu aura unor vedete locale, fiecare pas făcut fiind acompaniat de flashuri şi click-uri, ne-am ocupat locurile la o masă chiar aproape de intrare. Mânuitorul dronei făcu în aşa fel şi bagă jucăria înăuntrul pizzeriei. Fapt ce făcu pe mulţi să-şi lase capetele în jos dar nu din respect. Bâzâitul ei a stârnit vâltoare până-n bucătăria în care erau preparate cele 5 pizza comandate, cu anşoa, deşi nu ştiam exact ce e aia. Din bucătărie se prezentă la noi o ditamai bucătăreasă, cam cât o masă de 10 persoane, cu şorţul murdar de câteva picături de ketchup şi care, pe un ton părintesc mustrător, ne-a zis că dacă mai vede drona zburătăcind prin salon, ne-o baga în fund. La toţi, pe rând
La nici câteva secunde de la discursul bucătăresei, drona scăpată din control şi cu un val de indignare în palete, se proţăpeşte exact în cocul bucătăresei, o frumuseţe de coc construit în etaje, făcând vraişte prin capul ei spărgându-i arcada dreaptă. Totuşi am remarcat cu toţi că i-a trebuit câteva lovituri sănătoase de paletă până să reuşească să treacă prin stratul gros de piele al arcadei. Un val de sânge precum ketchupul dulce ţâşnii şi ne împroşcă pe toţi cei prezenţi.
Pentru câteva clipe uitasem cu toţi de ce suntem aici şi priveam grotescu spectacol al luptei surde dintre dronă şi bucătăreasă. Cineva cu prezenţă de spirit şi suflet milos, propusese să chemăm salvarea. Dar nimeni nu se grăbi să acţioneze butoanele de panică. Voiam să vedem sfârşitul luptei.
Trecuseră câteva minute şi lupta nu avea încă un final previzibil. Totuşi, la un punct culminat încă neînţeles, bucătăreasa privi spre persoana căreia noi îi spuneam mireasa. Voalul o trăda. Mireasa clipi bucuroasă că cineva o băga în seamă, spre bucătăreasa, fapt ce o făcu pe acesta să cadă într-o stare de apoplexie. Moment speculat de drona care scăpată din mâinile bucătăresei îi aplică trei palete în ceafă.
Căzu cu un zgomot înfundat între mese şi provoca o uşoară mişcare seismică, zguduind paharele aflate pe mesele din jur.
Priveam toţi masa amorfă întinsă pe jos. Unul dintre fotografi se aplecă asupra ei apucându-i încheietura mâinii drepte. Am întrebat mai mult din curiozitate.
– Mai mişca?!

Reclame