Jurnal de concediu

Întotdeauna mi-a plăcut prima zi de concediu.  E  o stare  care încă te face sa te gândești în urmă la servici și o altă stare ce creează privire translucidă și zâmbitoare gândind la zilele ce urmează să le petreci lâncezind pe nisip și nu numai.
Urmează vreo 20 de zile în care mi se rupe de tot, 20 de zile în care o sa uit de orice altă existentă decât a noastră. Plus că există foarte mari speranțe să ajung la munte la Predeal. Au acolo un hotel care-i cazează p-ăștia ca mine gratuit.
Din lipsă de altă activitate, scriu aici. Și nu scriam dar tocmai am citit un articol de blogger numit „Nu am timp sa scriu pe blog”. Tare! Scriu un articol în care scriu despre faptul că nu am timp sa scriu. Eu  nu am sa scriu un articol  care ar fi fost despre faptul că am prea mult timp sa scriu pe blog dar nu fac că nu am de ce.
Primele zile au fost înnorate cu ploi și vânt. Nu fu timp de plaja. Dar luni nu a scăpat  așa ca mi-am luat odrasla și ne-am bălăcit în Marea Neagră.

O gaură de câteva ore în programul de nori ne-a bucurat trupurile de razele soarelui.  La el   mai mult, că in doi timpi și trei mișcări și-a făcut o prietena. La plecare au făcut schimb de telefoane. Cred că multe putem învăța de la cei mici, lăsând în urma orgolii și gânduri urâte.
Ieri, marți, am avut program de Aqua Magic, locul despre care credem amândoi că este raiul de lângă mare. În fiecare an, cel puțin de doua ori, ne răsfățăm  pe topoganele lui. Mai ales ieri, că intrarea a fost gratuită.

Dar doar vreo doua ore am reușit să ne zbenguim când o ploaie puternică a stricat ziua gratuită. Am stat vreo 15 minute sub o scena și am privit ploaia.

I-am sugerat mucalit că dacă nu vrea sa se ude de la ploaie, să intre în apă.
Dar era o ploaie caldă, că  după aia ne-am plimbat prin băltoci și prin ploaie până la Cazino în speranța că se opresc tunetele și fulgerele și se pune în mișcare Telegondola. Atunci când sunt fulgere, telegondola își  golește încărcătura și se oprește  ca nu carecumva vreo străfulgerare să pleznească vreo telecabina. Nu am avut norocul asta,  Telegondola a stat nemișcată în aer și noi ne uitam în sus mâncând mexicanos în sombrero în speranța că ceva se mișca. Nu norii! A fost o zi cu jumate din ceea ce ne propusesem să facem, că ne-am uitat lung la un autobuz descoperit si nu se vedea nici urma lui și am rămas doar cu privitul.
Azi e cald, de dimineață erau 22 de grade iar după amiază ne bălăcim iară. Ne-am făcut un obicei ca după fiecare băgare în Marea Neagra,  la plecare să ne oprim și să degustam din bucătaria locala, hamsii și gogoși. După câte o porție de hamsii și o bere pentru mine, ne îndulcim cu câte o gogoașă umplută cu cremă de ciocolată. Sau vișine.
It’s good to be in vacation!