Azi în Erebulik

Pe un site oarecare pe unde mai disec războiul virtual, nu dau nume că nu-i frumos, am avut parte de două exemplare din rasa „Acuza şi nu cerceta”.
Citind un articol trecut la rubrica „Divertisment de dragul zilei naţionale”, cei doi le-a trecut razant şi culisând, ideea că aş fi copiat articolul.
Aflaţi probabil într-o stare a vieţi lor insipidă şi voind a mai condimenta cu ceva acuze starea de plictiseală din joc şi-au aruncat vorbele pline de venin printr-o gratuitate senină.
Aşa m-a apucat un dor de ceartă şi descărcare căci încă plin de starea de incertitudine lăsată de concurs şi sămânţa de scandal crescută, m-am descărcat la foc automat pe ei. Nici măcar ideea de a verifica identitatea autorului nu au luat-o în seamă. Măcar să fi citit un articolaş pe lângă cel cu pricina, să-şi facă un gând egal cu cel izvorât din articol… nimic, nadă! Au trântit pleasca doar aşa, ca să arate lumii că au tastatura şi că pot scrie cu ea, crezând că posesia unei tastaturi îi face automat inteligenţi.
Toate că toate dar sunt câteva lucruri în viaţă care îmi repugnă şi reacţia mea este pe măsură. Nu-mi place defel să mi se spună că am copiat fără dovadă aferenta, nu-mi place defel să fiu muştruluit fără motiv şi nu-mi plac gogoşile fără brânză în ele.
Dacă ar exista un emoticon cu degetul mijlociu, l-aş folosi în locul cuvintelor.

Pentru voi gogoşei.

Anunțuri
Publicat în de larg public | 5 comentarii