Demonstratia

In fata Palatului Victoria, chiar cand vantul incepea sa adie si sa fluture steagul desfasurat pe toata suprafata cladirii, cei 20 de jandarmi inarmati cu testoase si mici tunulete cu gaze lacrimogene, facusera un scut uman.  Aliniati pe doua randuri, stateau pavaza interpusi intre palat si singurul demonstrant ce-si mai facea veacul pe acolo.
Parul alb tuns pana la piele, privirea sugubeata izvorand zambete, imbracat intrun tricou alb pe care nu scria nimic, statea in picioare tinand intr-o mana o plancarta ridicata deasupra capului.
Din partea de sud a cladirii, unde stationau carele de televiziune ale unor canale de stiri, o echipa formata dintr-un cameraman si o reporterita, se apropiara de el.
– Filmeaza aici, filmeaza! Ii striga reporterita cameramanului, oprindu-se la cativa metri de batranel.
– Intram live in cateva secunde, ii raspunse cameramanul incepand numaratoarea inversa  cu degetele de la mana dreapta. 3…2…1!
– Ne aflam in fata Palatului Victoria unde o demonstratie pasnica risca sa degenereze.  Jandarmii s-au mobilizat si incearca cu toate mijloacele sa opreasca tentativele de violenta. Ne vom apropia cu mare precautie de demonstrant  sa-i auzim nemultumirile. Figura lui nu este chiar una care sa inspire incredere dar  meseria de jurnalist are  sacrificiile ei.
– ….Buna ziua domnule! Reporterita tinea microfonul cu mana intinsa la vreo doi metri de demonstrant, pregatita parca sa o ia la fuga la primul semn de reactie negativa din partea demonstrantului.
– Buna ziua domnisoara! Batranelul ii raspunse cu o voce scazuta, obosit dupa o zi de strigat lozinci anti.
– …De ce sunteti aici? Ce nemultumiri aveti?
– Apoi am venit sa-mi exprim  opinia impotriva statului perpendicular pe axa caii. De 10 ani tot ne tot chinuie si suntem supusi la torturi inimaginabile. Bine, eu de mai putini ani dar ideea tot ramane. M-am saturat! Vreau macar ca acest an sa fie unul liber de constrangeri, sa fie echitabil si neingradit in gandire. Dupa cum vedeti, jandarmii apara cu strasnicie statul perpendicular, ca nimic sa nu schimbe. Din cand in cand isi exercita dreptul la reactie si dau cu gaze sentimental-lacrimogene.
– Vad ca aveti o plancarta. Ce scrie pe ea? Ce revendicari aveti?
– A, plancarta! Scrie asa „Particip la Superblog 2018”. Desi am zis ca nu o mai fac, imi mai acord o sansa.

SuperBlog 2018