Facebook Passion

Ce-mi place cand scriu  titlul în engleza, mă face sa mă simt special.
Acu vreo căteva zile, cănd să-mi accesez contul de Facebook,  un mesaj  delicat ca un șuvoi de primăvară mă anunța că trebuie să demonstrez faptul că am peste 13 ani că să mai pot accesa contul. Daca nu, în termen de 30 de zile îmi va fi șters contul. Mă uit în stănga, mă uit în dreapta în speranța că este vreo glumă dar nimeni în jurul meu să răda în hohote. De aceea am ras eu. Deși situația era neverosimilă am luat act de ea și am citit și restul mesajului. Cica trebuia să trimit o copie a unui act de identitate din care să reiasă că am peste 13 ani dar din care trebuia să sterg CNP-ul.
Logic era o prostie mai mare decat Facebookul în sine că pe un card de identitate singurul loc din care reiese vărsta este chiar CNP-ul. Totuși am trimis copie scanată după cardul de identitate din care am sters CNP-ul și adresa în același timp cu un mesaj în care îi beșteleam,  pentru că mi se părea ireala să cer să-mi demonstrez vărsta cănd am făcut plăți spre Facebook cu un card valid din care reieșea clar numele de pe card și faptul ca nu poți avea un card daca nu ai cel puțin 14 ani.
Se pare ca nu a fost deajuns pentru ei și după vreo căteva ore mă trezesc cu un mesaj în care mi se spune că pe motivul că nu pot demonstra că am peste 13 ani, contul îmi va fi șters în cel mult 30 de zile.
Să-mi bag ….ceva in voi. M-am enervat și le-am trimis un mesaj în care-mi scriam nemultumirea Fuck You, pe bune scris negru pe alb, că  dacă aș fi deschis contul la 6 ani, dupa 8 ani de cănd am contul aveam cel puțin 14 ani deci logica lor este undeva între un cacat rascopt și o poamă acră și că dacă vreau, îmi fac alt cont în doi timpi și trei butoane apăsate și ca …..!
A doua zi am reactivat un cont lăsat în paragină făcut pe numele soției. Stătuse în expectativă vreo doi ani, parcă știind. I-am schimbat numele și le-am trimis din nou mesaj celor de la Facebook.  Iubirea are multe forme de desfășurare așa că  le-am urat multă multă….sănătate!
După înca o zi, un alt mesaj venit din adăncurile inboxului de asistenta, mă anunța că din cauza unei erori, contul meu a fost șters și că le pare rau pentru acesta greșeală.
Intru cu grijă în contul meu parca de teamă să nu găsesc decat gol și spațiu. Dar totul era la locul lui,  prieteni, grupurile, postările….dar stai, ce sa vezi… în locul numelui Gi Gigel apare chiar numele meu : I…G…
SA-MI BAAAAG!
Le trimit un mesaj nou în care după urările de iubire vesnica si dragoste nețărmurită îi întreb de ce mi-au schimbat numele, că nu mă cunoaște nimeni pe numele meu real că totul în jurul meu exulta cu numele de Gi Gigel, că blogul se numește La Gigel, ca profilul asociat blogului se numește La Gigel că la muncă în afară de șeful meu și biroul  financiar care-mi calculează salariul nimeni nu ma cunoaște după numele real, ca 8 ani am  fost Gi iar acum sunt …eu, și că mă simt ca o nălucă în oceanul virtual. Mi-au răspuns imediat că această cerere nu mai este de actualitate.
Atăt de afectat am fost de această decizie a celor de la Facebook încat azi, atunci cănd am pașit cu dreptul pentru prima dată într-un birou străin, am zis bună dimineata și apoi eram să zic „Mă numesc Gi Gigel.. și am venit…”.

Publicat în de larg public | Lasă un comentariu