Chad

L-am recunoscut din pozele trimise prin e-mail. Era exact aşa cum apărea în poze, cu părul reinventând frizura afro a anilor ’70, cu toate cele 120 de kilograme ale sale depuse pe două scaune în aşteptare.
Luase loc pe ele după ce vreo două ore stătuse cu o pancartă la scările de coborâre din terminalul Aeroportului Kennedy. Luase două meniuri McDonalds şi era spre final când m-am apropiat de el. Pancarta cu „Welcom to America Gi”, stătea sprijinită între picioare.
Ne-am salutat şi mi-a urat bun venit într-o engleză stâlcită de ghetou.
Era student în anul 2 la Facultatea de Nutriţie, o ramură proaspăt înfiinţată la Universitatea New York.
Pe drum spre motel, mi-a spus cât de bucuros a fost să facă parte din programul Work and Travel şi cât de încântat este să-mi fie amfitrion pentru perioada de adaptare. Vorbea mult şi repede şi uneori nu înţelegeam ce spune. Doar zâmbeam şi priveam cu ochii măriţi oraşul ale cărei construcţii depăşeau norii şi despre care spunea mereu că „Never sleep, never sleep!”.
new-york-3
Avea să-mi fie ghid pentru două săptămâni şi îşi pusese în gând să-mi arate tot ce înseamnă pentru el America şi New York.
Până am ajuns la motel mi-a povestit despre copilăria lui chinuită din Harlem, despre găştile ce se formau la fiecare colţ de stradă şi cum într-o bună zi se trezi gol puşcă în faţa muzeului Metropolitan. Atunci a fost momentul de cotitură al vieţii lui, momentul când s-a schimbat radical. Un suflet blând l-a adunat din fața muzeului şi pentru câteva zile l-a adăpostit într-o parte dezafectată a muzeului. A avut ocazia să vadă minunile pe care omul le-a creat întru desfătarea minţii. Şi-a promis că nu va mai reveni la viaţa de ghetou. Şi ca răsplată pentru bunătatea sufletului blând care-l luase sub aripa lui, se înscrisese la Facultatea de Nutriţie reuşind să obţină o bursă pentru merite deosebită şi ca parte a unui program de reabilitare.
În fiecare zi mă tortura plăcut cu cunoştinţele lui, ca şi cum era o enciclopedie ambulantă. Îmi plăcea să-l ascult, să-i aud poveştile despre America şi despre viaţa lui. Ne întâlneam dimineaţa şi cutreieram oraşul în timp ce-mi povestea despre oportunităţile ce se deschid la orizontul unui tânăr întreprinzător, ridica în slăvi educaţia pe care o primeai în cele mai recunoscute universităţi, istoria Americii devenea o poveste de succes pentru auditoriul din care făceam parte. Visul American căpăta tenta realităţi, la fel cum era prezentată de Chad. Şi avea dreptate. Aveam să cunosc locuri, oameni şi poveşti de succes pe care nu le-aş fi putut întâlni în altă parte.
Prin felul lui de a fi, prin imaginea Americii zugrăvită prin glasul lui, găsea mereu porţi deschise acolo unde cultura oferea omului hrana minţii. Muzeele, bibliotecile, teatrele deveneau locuri boeme pentru iubitorii de frumos, aşa cum îi plăcea să se autodescrie.
După cele două săptămâni cât mi-a fost ghid şi înger păzitor, îmi aranjase o slujbă. Nu era cine ştie ce, dar era  un început bun. Vacanţa cu Work and Travel îşi merita pe deplin titlul de cel mai bun program de schimb cultural internaţional. Aveam să le mulţumesc, printr-un mail, celor de la CND Turism pentru şansa de a cunoaşte o lume care de un secol reprezintă un etalon.
Considera că toate astea făceau parte din forma lui de recunoştinţă pentru bunătatea arătată de sufletul bun care-l scosese din ghetou. Își platea datoriile catre societate prezentănd visul American.
Seara, după câte o zi istovitoare de muncă, ne dădeam întâlnire în câte un bar. O locaţie aleasă pentru petrecere unui timp plăcut în compania lui şi a câtorva prieteni la fel de volubili ca şi el. Depanam evenimentele zilei, vorbeam despre noile apariţii în mediul cultural, despre cărţi şi despre fotbalul american. Toată lumea iubea fotbalul!
Din când în când, schimbăm locaţia. Discuţiile se purtau în faţa unei investiţii pe termen scurt, câteva beri, în acompaniamentul unei formaţii de jazz.
Într-o seară m-a tras deoparte şi m-a întrebat.
– Sper că ai strâns ceva bani până acum? Nu se poate să nu fi strâns ceva acolo, nu?
– Sunt ceva. Oricum nu intenţionam să mă duc cu bani acasă. Experiența acumulată aici valorează mult mai mult decât un teanc subţire de dolari.
– Foarte bine. E ultima ta săptămână şi este cazul să simţi şi să vezi experienţa americană în toată splendoarea, să cunoşti în detaliu inima Americii.
– M-ai făcut curios. Unde mergem?
– În Las Vegas bro’!
Merită!
las-vegas

 

Pentru SuperBlog2018

Reclame
Acest articol a fost publicat în de larg public. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Chad

  1. Magda Magdi zice:

    Te însoțesc cu gândul în povestirile tale.Par reale…Numai bine!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: Proba 17. Diverse generații, același vis american cu Vacanțe Speciale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s