Eva

Stau. Nu ca as fi facut altceva de o saptamana, dar doar stau. M-am cam saturat sa stau fara sa fac nimic.  Privesc prin obscuritatea camarei in care de o saptamana stau. Rarele ocazii in care usa s-a deschis, mi-a aratat o lume minunata, o lume pe care o visez, o lume creata pe gustul meu. Chiar si aici, pe raftul de jos al camarei,  daca as intinde furtunul, as da de ce-mi place.
Mi-aduc aminte atunci cand am fost creata, ce minunatie am simtit cand cablul meu a atins firele putin calde ale prizei.  Scanteierea ce a adus zumzaitul dragostei in motorul meu, provocand o revelatie la nivel de atomi. Simteam ca pot face lucruri mari, ca pot aduce bucurie  in multe suflete, ca pot atinge suprafete care nu au fost niciodata atinse de sarutul meu.
Ma cheama Rohnson . Sau asa cred ca ma cheama. Cel care  mi-a facut pentru prima data  cunostinta cu curentul electric avea o placuta pe care scria Rohnson. Nu-mi prea place  numele asta,  e un nume barbatesc iar eu ma simt femeie. Mai mult imi place sa-mi spun Eva. Prima de acest gen.
Apoi m-a bagat intr-o cutie. Sau asa cred ca era, ca lumina zile a disparut  brusc si cateva zile am stat privind cutele si marginile cutiei de carton.
Intr-o zi am crezut ca a venit marele cutremur, cel care ne temem ca va veni intr-o zi. Zgomote infundate de plastic taiat si lumina orbitoare care  parca ma chema spre ea. Surpriza a fost mare cand m-am vazut stand pe un stand cu ochii spre  vitrina. O vitrina mare care lasa sa vada lumea. Mii de oameni treceau zilnic prin fata mea, incercam sa strig ca sunt aici, sa ma vada, ca ma pot lua cu ei. Ochii imi cadeau mereu pe sigla ce-si  stralucea literele enilnotekraM.
Intr-o alta zi, unul din gardieni a venit in dreptul meu si mi-a pus in fata o placuta. M-am simit ca o sclava la o vanzare, aveam un pret. Nu puteam citii decat spatele placutei: promotii aspiratoare.
Nu  mai stiu cat am stat asa, timpul devenise una cu mine,  soarele apare pe cer doar sa-mi arte ca timpul este potrivnic. Nu eram suparata, eram doar furioasa, aveam multe de aratat si nu puteam, simteam ca pot fi multe, ca pot fi acolo unde trebuie, ca pot face!
Din nou, gardianul sufletului meu, s-a prezentat in  fata mea. Zambea sau asa mi se parea mie ca-i aparuse o cicatrice in coltul gurii. M-a lua de pe raft si ma arunca, cu tandrete totusi, intr-o cutie. Deja ma gandeam  ca voi petrece alte zile inchisa in intuneric, multe zile. Din fuga am reusit sa vad pe frontispiciul  raftului de impachetare o titulatura noua, para mai frumoasa decat cele vazute pana acum
Rohnson Aquatech R144.

Acum doar stau. Atept ziua in care sa ies de aici.  Din deschizatura usii, vad  stapana stand la calculator. Vreau sa exist mai mult decat sa stau intr-o camara, nefolosita!