Iubire 2

– Eşti frumoasă!
– Mulțumesc, ești dulce!
– Nu, nu! Chiar ești frumoasă. Privindu-te e ca și cum aș admira frumusețea în starea ei pură, ca și cum aș privi o nestemată.
– Mă faci să roșesc… termină!
Ca să-și acopere roșeața, se lipi mai tare de mine, mă strânse cu brațele ei micuțe și-mi căută buzele. Avea buzele moi, cărnoase și miroseau a căpșuni. Îmi venea să mușc din ele, să mă adap ca un hămesit de dragoste, să le storc de dulceață cu buzele mele.
Îi simțeam trupul încolăcit pe trupul meu, înnebuneam puțin câte puțin când îi simțeam coapsele, căldura lor împrăștiată prin tot trupul meu. Încercam să conștientizez senzația dulcelui dar de fiecare dată când o făceam ajungeam să fiu un mic sclav al ei, al dorințelor ei.
Îmi cuprinse fața în palmele ei micuțe stând deasupra mea, sărutându-mă din când în când. Se ridică și exclamă jucăuș:
– Te iubesc! Poate așa cum nu am iubit pe nimeni, mai special.
– Și eu te iubesc. Tot atât de special pe cât mă iubești și tu.
Pe un perete un ceas începu să ticăie molcom într-un ritm ce amintea de bătăile inimii.
Se aplecă asupra mea și-mi șopti „Te doresc”.
Părul ei îmi năvălea chipul, iar nările trăiau plăcerea de a simți primăvara, mirosul de iarbă proaspătă, de flori crescute din iubire şi păpădie, de urzici. Îmi umpleam nările de parfumul părului ei și dintr-o dată eram copleșit de un noian de amintiri, amintiri ce aducea primăvara și tinerețea când ne tăvăleam prin iarbă, mai aproape.
– Ți-ai schimbat șamponul?
– Da. Îți place? Îmi răspunse zâmbind.
– Da, miroase superb.
– Cineva mi-a recomandat să folosesc șamponul cu ingrediente naturale. Mi-a spus că viața este un şir lung de bucurii și ar fi păcat să nu încerc ceva nou.
Se întoarse cu spatele peste mine iar acum și mai mult păr îmi invada lumea. Fundul ei mă strivea dar atingerea delicată a pielii, era o replică a unui univers descoperit, o trăire ce aveam să realizez că este mai presus decât orice atingere. Am lăsat-o să-și facă jocul în timp ce universul meu se reîmprospăta cu mirosul de urzica.
Continuă pe un ton de răsfăţată.
– … ceva cu extracte naturale!
Mă întreb cu o voce provocatoare:
– Îți place?!
– Te referi la parfum sau la ce-mi faci cu părul?
– Cred că amândouă.
Și se arcui întratât încât părul ei desena umbre peste pieptul meu lăsându-mă pradă unei imaginaţii bogate.
– Miroase-mi mâinile!
Și nu mai așteptă vreo reacție de la mine. Se întoarse și le plimbă pe sub nasul meu într-o duioasă adiere, ca bătaia unui fluture. Un val de mirosuri plăcute îmi trecură granița olfactivă, ce-mi stârneau dragoste.
– E cu ulei de argan… spuse. Și râse provocator. Am și pielea frumoasă de la produsele lor.
I-am luat palmele și le-am plimbat pe obraji mei. Apoi le-am sărutat.
Îmi plăcea la nebunie când se juca cu mine, când se purta prostește doar ca să-i spun cât de mult o iubesc. Am făcut din nou dragoste, a nu știu câta oară. Eram nesătui, eram pofticioși unul de celălalt și poate aș mai fi rămas multă vreme îmbrăţişaţi privind la tavanul ce parcă se înălța mai sus decât de obicei și puteam să ne închipuim că priveam stelele.
– Uite, i-am spus, ești tot atât de strălucitoare ca cea mai frumoasă stea de pe cer. Și nimic nu va schimba asta! Dar trebuie să plec.
– Chiar trebuie?! Se pisici la mine.
– Da, trebuie!
– Cine te așteaptă? Ea?!
– Da, mă așteaptă soția.
– Hm! Promite-mi că mă vei mai iubi aşa cum m-ai iubit acum!
– Promit!
– Nu te las să pleci până nu mai facem odată dragoste! Și mă strânse mai tare între coapsele ei.

–