Manifest!

Salut. Eu sunt Gigel, vezi ca sunt educat totusi, te salut, desi ma indoiesc ca poti intelege ca salutandu-te ma cobor la nivelul tau. Sunt patron de firma. Am o firma nici prea mare nici prea mica. Intodeauna mi-am dorit sa fiu patron, sa pot dispune cum vor muschii mei  de resurse. Asta insemnand bani si oameni.
Dar pana sa ajung in situatia de a da cu pumnul in masa si sa tip orbeste catre oameni amenintand ca-i dau afara la orice ora, am tras. Am tras sfori incolo s-ncoace. Am mintit, am furat si am pacalit oameni. E mult spus oameni, erau niste bieti care credeau ca se pot pune cu mine, cu puterea mea de munca si de convingere.
Acum m-am oprit din tras sfori. Acum sunt patron si ma uit la tine muritor de rand, ca la un …..stai ca ma voi decide in curand asupra comparatiei, dupa ce voi soarbe din aceasta cupa de sampanie. Stii tu ce-i aia sampanie? Normal ca nu stii, nu ai de unde sa stii, ca nu ai banii mei. Asta-i selectia naturala, este modul in care societatea ne imparte. Eu sunt destept, tu esti prost, pentru ca nu ai bani. Eu sunt puternic, tu esti slab, ca nu ai bani. Banii  fac si  desfac chingile restrangerilor. Iar eu, eu am bani, sunt bogat si-mi permit multe. Imi permit chiar sa te scuip pe tine in crestet, chiar daca esti mai  inalt decat mine, esti  mai sanatos sau mai fericit. Cu  bani pot avea orice doctor doresc, sa ma faca bine. Pot fi cazat la cel mai scump spital, pot sa fiu tratat de cei mai bun doctori si sa-ti rad in nas cand ies de pe portile spitalului la care ma asteapta o limuzina lunga. Cu banii pot cumpara doua luni de tratament la cea mai scumpa statiune de recuperare din lume, cu clante din aur si sertare cu bluetooth, cu  mancaruri alese dintre cele mai exotice locatii din lume cu cele mai bune indicatii pentru ceea ce am eu.  Tu nu poti, ca nu ai bani. Sau poate ca nu ai nevoie de tratament. Poate ca tu esti sanatos. Poate, spun! Poate ca nu ai nevoie de cele mai scumpe medicamente sa te faci bine, pentru ca tu mananci sanatos. Sau poate nu mananci deloc, ca nu ai ce. Ca din  salariu ce ti-l dau eu nu-ti permiti decat cateva paini pentru cei de acasa. La ce-ti trebuie bani!? Sa te imbuibi, sa te lafai, sa te hranesti cu vise?? Lasa-mi mie aceste placeri, pentru ca eu imi permit. Imi permit multe, imi permit chiar sa-mi aleg un cosciug din lemn de mahon, cu incrustatii din aur si diamant si  manere sculptate. Stiu ca pe ultimul drum , cei care ma vor purta, vor purta manusi din matase alba. Tu probabil vei privi la mine, de pe margine si vei plange si te vei intreba mereu cine este cel norocos. Eu, ca sunt purtat pe falduri de cavalerii direct spre o gropa de marmura sau tu, ca ai langa tine pe cei dragi. Bucura-te de ei, iubeste-i, pentru ca de aici de unde privesc eu, tu esti cel norocos.