Ederlezi

Ultima oară când am dat muzica la maxim m-am trezit cu poliţia la uşă. Voiau si ei sa asculte, chiar daca se auzea pana in strada cand ascultam Ederlezi.
Ce fac acum? Ascult muzica. E duminica dimineata si multi din vecinii mei sunt la biserica asa ca ascult muzica.  Afara ploua si bate vantul. Prin geam se vad copacii cum tin piept rafalelor.  E vreme de ascultat muzica de taiat venele. Asa imi spune cateodata sotia. Mai ales cand il caut pe Baris Manco cu a lui Yeni gun. O noua zi.
Caut in minte ce a determinat sa-mi placa muzica balcanica. Cred ca undeva in secolul trecut un clickait a pornit mireasma ei.
De afara se aud clopotele bisericii, semn ca popa si-a luat in serios treaba.
Intind picioarele pe birou si ma las prada muzicii si amintirilor. Ma ridic din cand in cand doar sa mai scriu cateva cuvinte.
Cum amintirile se scurg precum ploaia pe geam , si muzica incepe sa-si defineasca starea, asa ca maresc ritmul, Halil Ibrahim sofrasi.
Primul contact mai serios cu muzica a fost cand am descoperit Vocea Americii la radio, varianta in engleza. In fiecare vineri seara aveau topul Bilboard si imi programam timpul astfel incat sa fiu prezent cel putin cu urechea lipita de difuzor. Pentru cei 13-14 ani ai mei, frica de a fi descoperit ca ascult radioul subversiv nu avea nici o valoare.
Eram vrajit de fiecare melodie noua, de melodiile care stateau cu saptamanile in top, de numele necunoscute ale artistilor. Mi se intampla ca prin cine stie ce imprejurare sa aud una din cele ascultate si tresaream. „O stiu p-asta”.
Ma tenteaza sa ating potentiometrul  si sa-i dau mai tare.

Imi pun totusi manusile si dau volumul aproape la maxim. De curand mi-am dotat sonorizarea cu scula beton, din pasiune pentru muzica. Ala de mi-a vandut-o mi-a zis ca pe langa designul original si sunet de calitate, aparatura se conecteaza la sufletul meu si-mi recunoaste starea. „Edifier, mi-a zis, Edifier!” „Sa ma cauti dupa ce asculti prima melodie cu ei” si-a continuat tirada.
Priveam lung la boxele negre elegante ce parca cerseau muzica si le si vedeam montate explodand pana la 136 w.

In acelasi timp vedeam si figurile vecinilor .  Din experienta stiam ca nu va fi o imagine prea placuta.
Sorb din tigarea electronica iar aburii imi acopera numele melodiei urmatoare. Ma las surprins de Kalashnikov. E de volum maxim.
Ma ridic in picioare si-mi intind mainile, picioarele pornesc  a se misca in ritmul muzicii si pana sa-mi dau seama, chiui prin casa. Hop hop hop!!Bum bum bum!! In acelasi timp, de afara din curtea bisericii toaca incepe a tine ritmul.
Prin 86-87  un var facuse carare pe drumul spre Turcia iar printre numeroasele bunataturi pe care le aducea erau niste casete.  Obiecte neinsufletite al caror rost l-am  descoperit dupa ce le-am introdus in casteofonul lui. Il vizitam des doar pentru asta.
La inceput erau cu muzica ce ma obisnuisem sa o ascult pe la nunti, formatii care imitau muzica veche si dansam la gramada. Intr-o buna zi l-am descoperit pe Baris. Canta de suflet, canta despre iubire canta pentru starea mea. De atunci suntem cei mai buni prieteni, el canta, eu ma veselesc.
Afara tot ploua. Ce fac acum? Ascult muzica. Nu te-am uitat.

Pentru SuperBlog2017